Tag Archives: VIP

Despre pomenile de la români

Sâmbătă dimineaţa mă vrăjeşte mama printr-o manevră securisto-comunistă să mă duc la biserică cu coliva la slujbă. Pentru atei şi neduşi la biserică, a fost sâmbăta morţilor, adică genul ăla de sămbătă care apare de câteva ori pe an şi în care se fac pomeni. Aşa că am luat coşul cu ştergar (mama o arde corespunzător la fazele astea) sub braţ şi m-am dus.

Prima pălitură: ţiganii aşteptau în block start în faţa bisericii. A doua palitură: biserica şi curtea erau pline de oameni cu colive. Cum Scârbetta a învăţat de la nişte oameni ceva mai deştepţi decât ea că tre’ să dai din coate, mi-am croit drum printre ei şi nu m-am mai oprit până nu am ajuns în primul rând. Locuri bune. Vip. Dai un ban, dar stai în faţă. Chiar dai ban. Că ca să-ţi citească popa bâlbâit pomelnicul, tre’ să dai cu banu’. Şi aşa, dau ăla, mă aşez în rândul meu, le scanez înapoi pe babele care mi-au făcut deja profilul. Lucrăm la intimidare. Aşa că după privirea de „are you talkin’ to me” mă aşez calmă. Îmi place că oamenii nu sunt deloc judgemental la biserică.

Şi deci cum şed eu aşa şi ascult nişte nume citite cu o dicţie pe care o poate depăsi cu uşurinţă şi un cimpanzeu mai acătării, vine pomelnicul capcană: preotul îşi reaşază ochelarii, îşi drege vocea, mai focalizează o dată, trage aer în piept şi începe: „ionel, guriţă, bibiloi…” şi încă vreo 3 porecle din astea smechere. Mi-am muşcat eu obrajii pe dinăuntru, aşa cum am fost învăţată că trebuie să faci când vrei să ţii un râs în tine, şi am continuat să ascult cu aceeaşi pioşenie.

La un moment dat, o băbuţă cu spate trapezoidal de culturistă şi mâinile crăcănate pe lângă corp, începe să se fâţâie prin jur. După un timp, îi sună telefonul cu un beat nebun de club. Mă uit şocată cum apasă butonul şi duce telefonul la ureche „alo…”. Şi eu care m-am abţinut din a face live text, deşi ştiam că era mai bun, şi aş fi ţinut minte şi poreclele alea tari.

Trecem la seria a doua de pomelnice cu un al doilea preot. Când se postează ăsta în dreptul altarului, rumoare. Oamenii sunt nemulţumiţi că mai sunt morţi. Preotul ridică teancul de foi în sus şi zice sec: durează un sfert de oră. Nah, aia e. Circ şi …colivă. La ieşire i-am văzut pe ţiganii care îşi burduşiseră fiecare câte 2-3 sacoşe de rafie cu recoltele căpătate. Win-win situation 🙂

Reclame

Senzaţii hAlbe

Graţie generozităţii unui om de bine, Scârbetta a primit două invitaţii la White Sensation. Şi pentru că, desigur, am blog şi nu mai sunt o muritoare de rând, invitaţiile erau la VIP.

Iată-mă, deci înţolită la poarta pentru favorizaţii sorţii. Dacă te uiţi în jur la această mini coadă, vezi nişte burtoşi care par panamezi, nişte filipineze, şi încă nişte grasuţi cu nişte prăjini cărora sigur le-a îngheţat curu’ în fustiţele care abia reuşesc să-l acopere. Se stă pe loc, când ajung mai în faţă, văd şi de ce. Pe lângă hostese, sunt vreo 3 tăntici la intrare, bătrânele şi cu atitudine de funcţionare la stat. Dacă aici vorbesc nazistele astea aşa, înseamnă că pe ăia de la ieftin i-au violat în fund.

Intrăm în cele din urmă. M-a enervat asta cu hainele albe. Cine are haine albe mişto? Alb îţi iei doar dacă eşti manelist sau brutar. Până şi doctorii s-au prins de asta şi au trecut pe verde. De aproape, toţi erau îmbrăcaţi urât (mai puţin a certain someone pe care curge stilul în fiecare secundă). Peste tot tricouri din alea sintetice fără o mânecă, scrisuri argintii, cămăşi de cocalari. Erau şi nişte tăntici venite în compleuri de nuntă. Am văzut pantaloni cu gaurele luaţi, cel mai probabil, din mall-ul roşu. De departe, în schimb, se schimba cu totul treaba! Mulţimea de omuleţi extaziaţi şi uniformizaţi arăta cu adevarat mişto.

La VIP era tristeţe mare. Burtoşii îşi odihneau burţile. Câţiva libidinoşi erau puşi pe gacicăreală şi femelele erau fie înţepate din astea care nu se mişcă pe muzică (ca să conserve energia) fie nişte bătrânici. Aşa că am coborât un nivel (cu precizarea că o să urcăm să facem pipi la bogaţi, să nu ne înghesuim cu plebea) la „deluxe”, unde lumea era mai dezgheţată. Cred că distracţia cea mare a fost de fapt jos de tot, la săraci, dar la un moment dat se aglomerase atât de tare încât am preferat să rămân comodă şi cu spaţiu de manevră la etaj. Aşa că m-am pus pe dans. Mi-au plăcut băieţii noştri Greeg & Onuc. Mi-au plăcut şi băieţii lor. Au fost neaşteptat de mişto pentru mine.

Prima vizită la WC. Intru, rezolv treaba, mă duc la chiuvetă, îmi pun săpun în palmă şi… surpriză! Nu curge apa. O vipă e aplecată la un robinet de sub chiuvetă. Se ridică şi îmi spune: nu mai curge nici aici, nu trebuia să te mai dai cu săpun. WOW! Thanks for the insight! Ies şi mă duc la bărbaţi să scap de săpun (nu, nu să scap săpunul). La chiuvete nu curge, dar eu ştiu deja că trebuie să fie un robinet dedesubt. Îl găsesc şi să vezi debit tată. Când mă aflam în culme fericirii, aud un „heeeey!” mă întorc şi era el, Adonis îmbrăcat în alb. Răspund firesc cu „hehehey”. Tipu’ era un olandez din staff. Îmi zice că nu e în regulă să folosesc WC ul bărbaţilor, dar că pentru curaj îmi face un cadou… şi scoate un jeton de 100 de ron din buzunar. Mamăăăăăăă! Oare câte jetoane primeam dacă făceam pipi la pişoar! Deci am băut pă jetonul olandezului care mi-a povestit de prietena lui. Deci mai există şi bogaţi şi cinstiţi.

A doua vizită la veceu nu a mai fost atât de happy, pentru că am descoperit că şi vipi fac pipi. Am stat aproximativ 30 de minute la coadă. Cumva era firesc ca femelele alea să facă cistită.

Deci am venit, am dansat, am băut, m-am uşurat şi am plecat. Practic, a fost frumos!

Vă pun şi câteva poze. La ultima m-am uitat de dimineaţă ca în Hangover.

Vă pupă Scârbetta!