Tag Archives: monstruos

Mă-ta ar face bine să aibă cratimă

Se fac câteva săptămâni bune de când stau pe Facebook în scopuri profesionale. Sună mişto, nu? Să te plătească cineva să o arzi aşa facebookian. Ei bine, nu, nu este! Pentru că în timpul ăsta am simţit monstruos ce înseamnă să măcelăreşti limba română.

Pe Facebookul pe care mă învârt eu de obicei, adică printre prietenii mei, sunt oameni care au trecut pe la şcoală. Dar, Dumnezeule, câţi analfabeţi sunt în libertate! Câţi agramaţi împuţiţi umblă nestingheriţi cu tastaturi la buricele degetelor!

Cam cât de plin de muci trebuie să-ţi fie capul să îţi poceşti limba? Şi oare ce senzaţie ai knd scryy tu jmeker nishte imbecilitazi k ast? Le faci din grabă? Dacă te grăbeşti undeva, du-te şi privează-ne, te rugăm, de mesajul tău. Cred că putem să trăim fericiţi şi fără el. Dacă nu te grăbeşti, dar vrei să faci totuşi economie, nu-ţi face griji, nu e ca şi când ai scrie un sms de pe telefonul tău şmecher, dar pe care îl foloseşti cu cartelă pre-platită şi pe care mai ai credit maxim pentru bipuri. Aici poţi să scrii mult şi dacă eşti sărac şi rupt în cur, aici alta e şmecheria: să scrii corect! Aşa nu rişti să fii taxat.

Să vorbeşti corect e sexi! Să scrii corect e şi mai şi!

Imi pare rău că „mă-ta are cratimă” s-a dus atât de repede la fund. Imi pare rău că un mesaj bun, care a fost şi ambalat într-o campanie foarte „cool”, a avut un impact atât de mic. Suntem oare fară scăpare?

Vom scăpa vreodată din k-urile puse de-a-n pulea. Apogeul prostiei e atunci când retardaţii îl înlocuiesc pe „c” cu „k”. Deci s-a trecut de faza în care încercau să ne arate că ştiu că se citeşte „ca”. Uite aşa ne trezim cu „kiar” şi prietenii lui la uşa. Ca „k” înlocuieşte orice. Deci „k” e cool. Aşa cum şi „y” se pişă pe „i”. Am citit ieri comentariul unei tute care îl înlocuia pe „i” peste tot. Surpriza a venit în momentul în care am văzut ca fata ştia să pună numărul corect de i-uri. Doar că, fir-ar!, nu erau i, erau igreci. Pai de ce, făi fată? E frumos? Satzy fye rushyne!

Fiţi deştepţi! Vă rog!

Reclame

Maia şi Roşia Montană

De câteva zile, prietenii mei de pe facebook tot postează clipul pentru Roşia Montană cu Maia Morgenstern. Cum n-aveam căştile la mine, nu am deschis linkul de youtube tot weekendul, deşi începuse să mă roadă curiozitatea după ce am văzut frecvenţa cu care a fost distribuit clipul, dar şi comentariile de tipul „şocant!” care însoţeau aproape fiecare share. Deci iată-mă ajunsă luni în faţa laptopului. Caut clipul şi îi dau play. Îmi place din 3 motive:

1. Dramatismul Maiei şi-a găsit în sfârşit contextul potrivit. Ăsta e un spot în care nu rişti să cazi în penibil dacă transmiţi prea multă emoţie. Aşa cum s-a întâmplat în spotul în care Maia simţea monstruos pentru o cana de cafea.

2. Mesajul e puternic şi e foarte bine transmis. Foarte inteligent introdus momentul cu cerceii smulşi. „Impactful” aşa cum zice un prieten de-al meu.

3. Last but not least, clipul arată bine. E bine filmat. Locaţia e foarte mişto. Si până şi meşa Maiei îi dă un aer aparte.

Totuşi, trebuie să vă povestesc şi ce nu mi-a plăcut. La un moment dat, când îşi smulge Maia cerceii, începe o melodie care seamană izbitor cu una de pe coloana sonoră din The Passion of the Christ. Ştim cu toţii că a jucat acolo şi ştim cu toţii că filmul a fost bun şi apreciat. Dar haideţi să nu ne legăm mârşav de treaba asta. Oricum, nu înteleg cum accepta ea. Nu am înţeles de fapt nici cum rezistă şi cum se trezesc dimineaţa actorii care sunt asociaţi puternic cu un singur rol. Mă întreb cum a rezistat Rowan Atkinson să i se spună Mr. Bean atâta amar de vreme fără să simtă nevoia să se lepede de acest personaj. Mă gândesc că devine plictisitor la un moment dat.

Revenind la spot, sper să înceapă să circule şi în alte medii în afară de online, unde a reuşit să strângă 314.000 de vizualizări în 4 zile.

Poftiţi, domnilor, tot aurul Maiei: