Category Archives: www-uri

r********.ro mă învaţă să mă „mut”

Cum bazele de date cu adrese de mail se vând ca pâinea caldă în zilele noastre, iată cum mă invadează tot felul de spamuri în fiecare zi. De ceva vreme, primesc newsletter de la r*******.ro. Îl şterg în fiecare zi fără să îl citesc, dar în dimineaţa asta m-am hotărât să îl deschid ca să dau un unsubscribe sau ceva să scap de el.

Cum căutam eu opţiunea asta, surpriză! Văd poza unui pulărau cu ceea ce era, cel mai probabil, o pereche de şosete în chiloţi. Articolul la care este ataşată poza asta se numeşte „10 lucruri pe care i le poţi face iubitului tău când este dezbrăcat”. Mă gândesc automat: dacă este ăsta din imagine, primul lucru ar fi să îi zic să ridice de pe jos şoseta care tocmai a căzut.

Intrigată, intru să citesc. Primul sfat sună cam aşa: „Atunci cand sta in picioare strecoara-te pe la spatele lui si apuca-i penisul. Chiar daca nu e excitat va fi in doar cateva secunde. Pentru a-i spori placerea pune cateva picaturi de lubrifiant in mana. Va incremeni!” WOW! Deci fetelor, ştiu cum puteţi să faceţi asta. Îl pândiţi când e la duş. Aşteptaţi lângă uşa de la baie. Vă scuipaţi în palme şi le frecaţi ca şi când aţi avea un plan diabolic. Bine, nu e ca şi când ar fi departe de adevăr asta. Acum că aveţi problema lubrifiantului rezolvată, puteţi să mergeţi mai departe. Când îl vedeţi că iese, bam! săriţi şi îl prindeţi pe puţos. Cu siguranţă nici nu o să ştie ce l-a apucat! Pentru a creşte şansele să se excite în cateva secunde cum promite articolul, puteţi să îi şi strigaţi: „got you, motherfucker!”

Mergem mai departe, ne mai învaţă aşa: „O baie cu spuma impreuna poate fi o ocazie minunata de relaxare, asa ca in fiecare saptamana rezervati-va o ora sa faceti baie impreuna. Veti crea astfel o legatura foarte puternica intre voi.” Desigur, poate că nu aveţi nici o legătură unul cu altul, poate că nu vă potriviţi în nici un fel, dar dacă faceţi baie împreună, ei bine, asta o să vă consolideze relaţia care va dura până la adânci bătrâneţi.

It keeps getting better: „Iti place mierea? Sau frisca, sau ciocolata, sau orice altceva poti intinde pe corpul lui? Foarte bine, acum treci la treaba! Nu te gandi ca patezi cearseafurile sau ca iti intra ciocolata in par si distreaza-te. Putina miere pe penisul lui pe care tu sa o cureti mai apoi cu limba va fi ceva ce nu va refuza niciodata.” Dar dacă ţie îţi place să mănânci sare şi piper. Crezi că o să te refuze?

Şi, în final, pentru că nu mai pot cu mintea: „Invita-l la o partida de sex…mai tarziu. Imbraca-te provocator sau pune-ti doar o pereche de slipi foarte sexy, du-te si mangaie-l, atinge-l si spune-i cat de mult ai vrea sa faci sex. Cand se excita putin, indeparteaza-te si spune-i ca ai de facut ceva inainte si ca trebuie sa mai astepte inca 10 minute. Vor fi cele mai lungi 10 minute din viata lui.” Eu aş băga mâna în foc că 10 minute chiar mai lungi decât astea „cele mai lungi 10 minute din viaţa lui” le poate experimenta şi când face pipi şi nu are unde. Ştiţi vorba aia: un pişat la vremea lui face cât două … 🙂

Tare aş vrea să le cunosc şi eu pe fetele astea.

P.S.: Nu am mai dat unsubscribe 🙂

Hai, vă pupă Scârbetta!

sex3

Anunțuri

Hai, te fac un selfie?

I’m egocentristă and I know it. Îmi place atenţia. Şi îmi place ca oamenii mişto să mă bage în seamă. Pentru proşti în schimb, m-aş face invizibilă.

Şi da, am acceptat şi că nu sunt singura egocentristă. După ce am îmbrăţişat această descoperire, o alta avea să mă pălească: cum mă plimbam eu zilele trecute pe Instagram, vad că u’ uom a pus hashtag (pentru cei neduşi la biserica internetului, hastagul e când pui # în faţa unui cuvânt, şi îţi incluzi postarea într-o categorie definită de acel cuvânt; categoria poate să existe deja sau o poţi predefini tu, dacă eşti primul deştept care s-a gândit la categoria respectivă; ex: dacă fac o poză cu un poo pot să scriu #căcat şi poza mea o să ajungă în acelaşi loc cu pozele altor căcăcioşi, dacă în schimb pun #căcătpansat, categoria o să fie semnificativ mai mică pentru că mă nişez).

Deci, revenind: găsesc pe Instagram o poză cu #selfie. Şi mă gândesc: ce looser şi ăsta. Şi-a făcut-o selfie. Cum ar veni o laba virtuală. Ca atunci când îţi dai like singur la postări. Şi dau click pe selfie să văd dacă e singurul dintre pământeni care s-a gândit la aşa ceva. Surpriză: ajung în Raiul la egocenTRIŞTI. Sunt peste 7,1 milioane de poze în categoria asta. Mai există şi #selfies, asta e un pas mai aproape spre acceptarea celuilalt. Pluralul. Bă suntem mai mulţi-ul. Totuşi, sunt doar 1,3 milioane de poze la plural aici. Diferenţă mare.

După ce am ieşit de acolo, mi-am dat seama că cele câteva tute pe care le cunosc şi care îşi fac selfie-uri din astea din acelaşi unghi, de minim 3 ori pe zi, nu sunt singure pe lume.

Hai, vă pup! Mă duc să mă selfiesc!

P.S.: Dacă avea şi Van Gogh Instagram, ce de like-uri lua la selfie-ul ăsta!

gogh.self-orsay


Bleah friday sau vinerea neagră

Azi e ziua la reduceri. Anul trecut îşi rupeau oamenii picioarele prin magazine ca să cumpere electrocasnică şi it&c-ă la reducere. Imaginile semanau izbitor cu alea din hipermarketul care vindea tigăi la un preţ de nimic. Doar că acolo actorii erau alţii. Bătrânei cu pensii absurd de mici duceau o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru tigaia cea de toate zilele. Nu pot să-mi şterg de pe retină secvenţa în care un cocalar infect smulge cu putere o tigaie din mâna unui bătrânel. De parcă nu era suficientă umilinţă.

Cu un public uşor diferit, adică oameni care reuşesc să mai mănânce şi altceva decât tocăniţa de cartofi, Black Friday-ul de anul trecut s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii de junglă. Cine are sânge în oaie, se îmbrânceşte, fură de sub nasul celuilalt, calcă în picioare.

Aşa că toate magazinele mari s-au gândit să îşi pună la muncă site-urile anul ăsta. În felul ăsta, toţi doritorii de nevoi recent apărute să îşi cumpere obiectul „mult dorit” din faţa monitorului. Le salut iniţiativa! Pare să fie în favoarea demnităţii. Sper să reuşească să facă faţă numărului ridicat de utilizatori care le vor călări www-urile, ca să nu ne întoarcem în offline la calcat în picioare.

Aşa că spor la cumpărături, români!


Piraţii din Românibe

Astăzi o să vă zic o poveste:

Să zicem că există un Gigel pe lumea asta care face un serial despre cum face el pipi în fiecare zi. Pentru că este un serial cu un subiect atât de catchy, va avea, desigur, şi succes la public. Deci oamenii vor fi interesaţi să îl vadă pe Gigel în acţiune.

Evident, Gigel o să îşi vândă serialul ăsta unor oameni care vor să îl difuzeze ca să îl vadă toată lumea. De ce îl vinde? Pentru că e produsul lui. E ideea lui. A investit timp în ea. A investit bani ca să îşi cumpere apă cu care să se hidrateze ca să poată să urineze. A consumat apă ca să tragă după ce termină treaba. Curent ca să aprindă lumina. Hârtie igienică şi tot felul de alte chestii trebuincioase producţiei acestui serial.

Şi deci vin la el nişte oameni şi îi plătesc drepturi de autor. El ia banii şi le dă voie să îl difuzeze. Gigel e fericit. Oamenii care îl difuzează, cer şi ei bani de la cei care vor să se uite la poveşti cu pipi. Deci îşi recuperează şi ei banii pe care i-au dat lui Gigel şi fac şi profit. Şi sunt fericiţi.

Dar, într-o zi, în timp ce urina de zor pentru sezonul doi, cineva intră şi îi fură sezonul 1. Şi după ce îl fură, îl arată la toată lumea. Gratis. Că doar n-au plătit nimic la Gigel. Cinstit. Doar că nu şi faţă de Gigel, care e nefericit. Gigel nu a făcut serialul ăsta doar pentru glorie. Dacă era aşa, îl difuza el singur gratuit. Că era proprietarul lui. Vrea să mănânce şi el o pâine. Şi aşa s-a priceput el să o câştige.

Şi acum hai să vorbim să despre oamenii care intră pe internet. România a fost mulţi ani la rând sat fără câini. Internetul a fost câmpia pe care a zburdat fiecare cum a vrut. România a furnizat unii dintre cei mai străluciţi hackeri pe care i-a văzut lumea. Şi mai târziu şi Interpolul.

România este ţara în care duduie torrentele de la downloaduri. Întrebare scurtă: de ce credeţi că plătiţi bani la cinematograf? Doar pentru că vă lasă oamenii să staţi pe scaunele lor? Sau pentru că vizionaţi un film? De ce ar fi diferit când vă uitaţi la un film la voi acasă? Pentru că nu aveţi scaunele alea smechere, desigur!

A doua chestie care mi-a sărit în ochi e următoarea. Sunt unii care pretind că plata abonamentului de internet le asigură privilegiul de a zburda şi descărca tot ce vrea petunia lor. Isn’t that cute? But it’s WRONG! Dacă te duci la un concert şi plăteşti biletul de intrare în spaţiul ăla, asta înseamnă că nu trebuie să mai plăteşti băutura de exemplu?

Mi-a mai plăcut chestia aia cu „ne opresc accesul la informare”. Păpuşei, serialele şi filmele sunt produse de divertisment, nu de informare. Aici greşesc mulţi. Ăştia sunt coioşii ăia care cred ei că au terminat medicină după ce s-au uitat la un sezon de Grey’s anatomy. Informarea sub formă de ştiri, forumuri şi tot felul de site-uri de gospodine, e tot acolo. Şi e încă la liber. Aşa cum, din păcate pentru autorii lor, sunt şi unele cărţi. Pentru care, din nou, ar trebui să plătim.

Şi pentru că nu vreau să înţelegeţi că sunt aia care nici usturoi n-a mâncat şi căreia nici gura nu îi miroase, mărturisesc. Şi eu am fost utilizatoare de vplay. Şi dacă se închide de mâine, aia e. Zic săru’ mâna pentru cât am avut şi nu fac scandal că nu mai primesc de pomană.

Deci hai să nu ne mai căcăm pe noi ca nişte români oropsiţi.

Vă pupă Scârbetta!


Mă-ta ar face bine să aibă cratimă

Se fac câteva săptămâni bune de când stau pe Facebook în scopuri profesionale. Sună mişto, nu? Să te plătească cineva să o arzi aşa facebookian. Ei bine, nu, nu este! Pentru că în timpul ăsta am simţit monstruos ce înseamnă să măcelăreşti limba română.

Pe Facebookul pe care mă învârt eu de obicei, adică printre prietenii mei, sunt oameni care au trecut pe la şcoală. Dar, Dumnezeule, câţi analfabeţi sunt în libertate! Câţi agramaţi împuţiţi umblă nestingheriţi cu tastaturi la buricele degetelor!

Cam cât de plin de muci trebuie să-ţi fie capul să îţi poceşti limba? Şi oare ce senzaţie ai knd scryy tu jmeker nishte imbecilitazi k ast? Le faci din grabă? Dacă te grăbeşti undeva, du-te şi privează-ne, te rugăm, de mesajul tău. Cred că putem să trăim fericiţi şi fără el. Dacă nu te grăbeşti, dar vrei să faci totuşi economie, nu-ţi face griji, nu e ca şi când ai scrie un sms de pe telefonul tău şmecher, dar pe care îl foloseşti cu cartelă pre-platită şi pe care mai ai credit maxim pentru bipuri. Aici poţi să scrii mult şi dacă eşti sărac şi rupt în cur, aici alta e şmecheria: să scrii corect! Aşa nu rişti să fii taxat.

Să vorbeşti corect e sexi! Să scrii corect e şi mai şi!

Imi pare rău că „mă-ta are cratimă” s-a dus atât de repede la fund. Imi pare rău că un mesaj bun, care a fost şi ambalat într-o campanie foarte „cool”, a avut un impact atât de mic. Suntem oare fară scăpare?

Vom scăpa vreodată din k-urile puse de-a-n pulea. Apogeul prostiei e atunci când retardaţii îl înlocuiesc pe „c” cu „k”. Deci s-a trecut de faza în care încercau să ne arate că ştiu că se citeşte „ca”. Uite aşa ne trezim cu „kiar” şi prietenii lui la uşa. Ca „k” înlocuieşte orice. Deci „k” e cool. Aşa cum şi „y” se pişă pe „i”. Am citit ieri comentariul unei tute care îl înlocuia pe „i” peste tot. Surpriza a venit în momentul în care am văzut ca fata ştia să pună numărul corect de i-uri. Doar că, fir-ar!, nu erau i, erau igreci. Pai de ce, făi fată? E frumos? Satzy fye rushyne!

Fiţi deştepţi! Vă rog!


No more drama in my life

Pentru că nu sunt doar hateriţă, sunt şi loveriţă uneori, vă dau ceva ce-mi place.

Prima oară când am văzut spotul ăsta, am zis „ce idee tare!”, dar m-am gândit că n-a avut reach prea mare. Silly me. Nu i-am văzut potenţialul de viralizare. Clipul are peste 4 milioane de vizualizări în mai puţin de 24 de ore. Asta e enorm! Felicitări oamenilor care l-au gândit.

Nu pot să nu mă întreb cum ar fi reacţionat românii la o treabă de genul ăsta.


A little bit of wisdom

Nu ştiu cine le face sau de la cine au pornit pozele astea cu texte funny, but I nearly shit my pants when I saw this one.

Vă pupă Scarbetta!


Idei pentru săptămâna care începe

Ăsta e un nou potential răspuns la întrebarea “ce vrei să te faci când te faci mare?”. Nu vreau să mă mai fac pensionar, vreau să mă fac şedinţar.

Image

Vă doresc o săptămână fructuoasă! (adică în care să consumaţi cât mai multe fructe)


Pentru “de weekend”

Toată viaţa mea de adultă (deşi probabil că am făcut-o şi în copilărie, dar nu mai ţin minte) am râs de frati-miu. El e băiat frumos şi deştept, dar are un defect: se crede justiţiar în trafic. Nu e genul ăla de cimpanzeu agresiv, dimpotrivă, e foarte civilizat. Problema e că se implică prea tare în ceea ce crede el că reprezintă corijarea comportamentelor reprobabile în trafic. Cum ar veni, vede că face unul un căcat şi explică cu patos oamenilor din jur “grozăvia” la care a asistat el. Are momente când, cuprins de prea mult spirit civic, face şi poze să-ţi arate ce şi cum ca să-ţi ofere o expunere completă a situaţiei. Desigur că toată lumea cade în cur impresionată.

Ei bine, mi-am dat seama că l-am judecat prea aspru pe bietul om. Nu e singur. Sunt mai mulţi!!! Şi toţi o ard pe trafictube.ro, un site pe care l-am descoperit recent prin amabilitatea unui coleg. Site-ul a creat o adevărată comunitate de no lifers din ăştia patetici care încarcă filmuleţe (unele dintre ele ireal de ridicole) cu titluri pompoase de genul “prioritate de tupeu”, “la naiba cu regulile de circulaţie”,“mârlani profesionişti” sau simplu „faze” la care stai şi te uiţi ca prostul, aşteptând măcar o fază care să merite văzută cât de cât şi te trezeşti cu o maşină care “scapă” vreo 10 cm pe cealaltă bandă la o viteză de 5 km/h (maşinile erau înainte de semafor). Căscatul redresează repede maşina şi nu se întamplă nimic. Totuşi, filmuleţul se numeşte “urcă-te pe mine!”, nah, probabil userul a vrut să bată la mai multe uşi.

Mai sunt ăia care aşteaptă verdict de la userii care îmbracă (la nevoie) haine de juraţi. Oamenii postează filmuleţul şi bagă şi o descriere în care povestesc întamplarea pe îndelete. La sfârşit invită lumea să judece cine este vinovatul din toată treaba.

În categoria asta intră şi retardatul de care urmează să vă povestesc. Ce-i al lui e al lui, are cel mai de catchy filmuleţ din cele pe care le-am văzut eu pe site. Zic catchy în ideea că de la un site cu filmuleţe cu evenimente din trafic, eu chiar mă aştept să găsesc filmuleţe cu EVENIMENTE. Şi cam atât cu calităţile userului malekadi. Pentru că de aici încolo el încearcă să ne convingă cumva că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Aşadar, ne pune în temă de la început că n-a păţit nimeni nimic, ceea ce crede el că anulează cumva greşeala lui colosală. Mai mult, omul cere userilor, cu un tupeu de neimaginat, să stabilească vinovatul. Vă dau filmuleţul să vă minunaţi şi voi de norocul chior pe care l-a avut bizonul.

filmul unui accident ratat

Dacă simţiţi nevoia să vă răcoriţi după ce îl vedeţi, scrollaţi un pic prin comentarii. Unele dintre ele sunt delicioase. Dacă totuşi simţiţi nevoia, comentaţi-i omului. La fel cum vă invit să comentaţi şi aici. Să ne avem ca fraţii! Chiar că!

Aşa că, dragul meu frate, iartă-mă că am râs de tine. Te pup! A, apropos, mi-am făcut blog. Nu cred că am apucat să-ţi zic. Sper să-ţi placă 🙂 !