Category Archives: curtea altora

Valentinul

Inevitabil, a venit şi 14 februarie. Că asta nu depinde de anii bisecţi. Asadar lumea a început să îşi manifeste opiniile pe site-urile de socializare. În grupul meu de prieteni sunt puţini din ăia loviţi în freză care sărbatoresc. Am mulţi hateri. Şi ăstia se împart în două tabere:

1. Ăia care susţin că nu ai nevoie de o zi anume ca să sărbătoreşti iubirea
Ei, zău! Pe acelaşi raţionament ar trebui să desfiinţăm şi ziua femeii/mamei (în varianta comunistă), ziua copilului şi altele ca astea. Că, la fel, nu ai nevoie de o zi să îţi arati iubirea şi aprecierea faţă de ei.

2. Ăia care cred că e o sărbătoare importată şi deci noi, ca români, nu ar trebui să o sărbătorim.
Cu ăştia tind să fiu de acord. Aşa o să ajungem să sărbătorim şi Happy Hanukkah şi Thanksgiving day. Iar în ceea ce priveşte argumentul „că am luat-o că am vrut să avem şi noi o zi”… în care să ne băloşim în săruturi şi să ne dăm cadouri, sunt curioasă câţi dintre ei sărbătoresc Dragobetele.

Una peste alta, simt faţă de ziua asta, cam ce simt şi faţă de gay. Nu mă deranjează, dar nu sunt nici practicantă 🙂

Iar pentru cei care consideră că e marketing, da, indiscutabil e marketing. Ce nu e marketing? Şi, în plus, ajută la economie să scoţi iubita la o friptură de vităcal, dacă tot nu ne-o mai primeşte la export 🙂 (carnea, nu iubita)

Îvăţaţi să fiţi toleranţi! Vă pupă Scârbetta!

haters-hate-panther (1)


r********.ro mă învaţă să mă „mut”

Cum bazele de date cu adrese de mail se vând ca pâinea caldă în zilele noastre, iată cum mă invadează tot felul de spamuri în fiecare zi. De ceva vreme, primesc newsletter de la r*******.ro. Îl şterg în fiecare zi fără să îl citesc, dar în dimineaţa asta m-am hotărât să îl deschid ca să dau un unsubscribe sau ceva să scap de el.

Cum căutam eu opţiunea asta, surpriză! Văd poza unui pulărau cu ceea ce era, cel mai probabil, o pereche de şosete în chiloţi. Articolul la care este ataşată poza asta se numeşte „10 lucruri pe care i le poţi face iubitului tău când este dezbrăcat”. Mă gândesc automat: dacă este ăsta din imagine, primul lucru ar fi să îi zic să ridice de pe jos şoseta care tocmai a căzut.

Intrigată, intru să citesc. Primul sfat sună cam aşa: „Atunci cand sta in picioare strecoara-te pe la spatele lui si apuca-i penisul. Chiar daca nu e excitat va fi in doar cateva secunde. Pentru a-i spori placerea pune cateva picaturi de lubrifiant in mana. Va incremeni!” WOW! Deci fetelor, ştiu cum puteţi să faceţi asta. Îl pândiţi când e la duş. Aşteptaţi lângă uşa de la baie. Vă scuipaţi în palme şi le frecaţi ca şi când aţi avea un plan diabolic. Bine, nu e ca şi când ar fi departe de adevăr asta. Acum că aveţi problema lubrifiantului rezolvată, puteţi să mergeţi mai departe. Când îl vedeţi că iese, bam! săriţi şi îl prindeţi pe puţos. Cu siguranţă nici nu o să ştie ce l-a apucat! Pentru a creşte şansele să se excite în cateva secunde cum promite articolul, puteţi să îi şi strigaţi: „got you, motherfucker!”

Mergem mai departe, ne mai învaţă aşa: „O baie cu spuma impreuna poate fi o ocazie minunata de relaxare, asa ca in fiecare saptamana rezervati-va o ora sa faceti baie impreuna. Veti crea astfel o legatura foarte puternica intre voi.” Desigur, poate că nu aveţi nici o legătură unul cu altul, poate că nu vă potriviţi în nici un fel, dar dacă faceţi baie împreună, ei bine, asta o să vă consolideze relaţia care va dura până la adânci bătrâneţi.

It keeps getting better: „Iti place mierea? Sau frisca, sau ciocolata, sau orice altceva poti intinde pe corpul lui? Foarte bine, acum treci la treaba! Nu te gandi ca patezi cearseafurile sau ca iti intra ciocolata in par si distreaza-te. Putina miere pe penisul lui pe care tu sa o cureti mai apoi cu limba va fi ceva ce nu va refuza niciodata.” Dar dacă ţie îţi place să mănânci sare şi piper. Crezi că o să te refuze?

Şi, în final, pentru că nu mai pot cu mintea: „Invita-l la o partida de sex…mai tarziu. Imbraca-te provocator sau pune-ti doar o pereche de slipi foarte sexy, du-te si mangaie-l, atinge-l si spune-i cat de mult ai vrea sa faci sex. Cand se excita putin, indeparteaza-te si spune-i ca ai de facut ceva inainte si ca trebuie sa mai astepte inca 10 minute. Vor fi cele mai lungi 10 minute din viata lui.” Eu aş băga mâna în foc că 10 minute chiar mai lungi decât astea „cele mai lungi 10 minute din viaţa lui” le poate experimenta şi când face pipi şi nu are unde. Ştiţi vorba aia: un pişat la vremea lui face cât două … 🙂

Tare aş vrea să le cunosc şi eu pe fetele astea.

P.S.: Nu am mai dat unsubscribe 🙂

Hai, vă pupă Scârbetta!

sex3


Hai, te fac un selfie?

I’m egocentristă and I know it. Îmi place atenţia. Şi îmi place ca oamenii mişto să mă bage în seamă. Pentru proşti în schimb, m-aş face invizibilă.

Şi da, am acceptat şi că nu sunt singura egocentristă. După ce am îmbrăţişat această descoperire, o alta avea să mă pălească: cum mă plimbam eu zilele trecute pe Instagram, vad că u’ uom a pus hashtag (pentru cei neduşi la biserica internetului, hastagul e când pui # în faţa unui cuvânt, şi îţi incluzi postarea într-o categorie definită de acel cuvânt; categoria poate să existe deja sau o poţi predefini tu, dacă eşti primul deştept care s-a gândit la categoria respectivă; ex: dacă fac o poză cu un poo pot să scriu #căcat şi poza mea o să ajungă în acelaşi loc cu pozele altor căcăcioşi, dacă în schimb pun #căcătpansat, categoria o să fie semnificativ mai mică pentru că mă nişez).

Deci, revenind: găsesc pe Instagram o poză cu #selfie. Şi mă gândesc: ce looser şi ăsta. Şi-a făcut-o selfie. Cum ar veni o laba virtuală. Ca atunci când îţi dai like singur la postări. Şi dau click pe selfie să văd dacă e singurul dintre pământeni care s-a gândit la aşa ceva. Surpriză: ajung în Raiul la egocenTRIŞTI. Sunt peste 7,1 milioane de poze în categoria asta. Mai există şi #selfies, asta e un pas mai aproape spre acceptarea celuilalt. Pluralul. Bă suntem mai mulţi-ul. Totuşi, sunt doar 1,3 milioane de poze la plural aici. Diferenţă mare.

După ce am ieşit de acolo, mi-am dat seama că cele câteva tute pe care le cunosc şi care îşi fac selfie-uri din astea din acelaşi unghi, de minim 3 ori pe zi, nu sunt singure pe lume.

Hai, vă pup! Mă duc să mă selfiesc!

P.S.: Dacă avea şi Van Gogh Instagram, ce de like-uri lua la selfie-ul ăsta!

gogh.self-orsay


Bleah friday sau vinerea neagră

Azi e ziua la reduceri. Anul trecut îşi rupeau oamenii picioarele prin magazine ca să cumpere electrocasnică şi it&c-ă la reducere. Imaginile semanau izbitor cu alea din hipermarketul care vindea tigăi la un preţ de nimic. Doar că acolo actorii erau alţii. Bătrânei cu pensii absurd de mici duceau o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru tigaia cea de toate zilele. Nu pot să-mi şterg de pe retină secvenţa în care un cocalar infect smulge cu putere o tigaie din mâna unui bătrânel. De parcă nu era suficientă umilinţă.

Cu un public uşor diferit, adică oameni care reuşesc să mai mănânce şi altceva decât tocăniţa de cartofi, Black Friday-ul de anul trecut s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii de junglă. Cine are sânge în oaie, se îmbrânceşte, fură de sub nasul celuilalt, calcă în picioare.

Aşa că toate magazinele mari s-au gândit să îşi pună la muncă site-urile anul ăsta. În felul ăsta, toţi doritorii de nevoi recent apărute să îşi cumpere obiectul „mult dorit” din faţa monitorului. Le salut iniţiativa! Pare să fie în favoarea demnităţii. Sper să reuşească să facă faţă numărului ridicat de utilizatori care le vor călări www-urile, ca să nu ne întoarcem în offline la calcat în picioare.

Aşa că spor la cumpărături, români!


Piraţii din Românibe

Astăzi o să vă zic o poveste:

Să zicem că există un Gigel pe lumea asta care face un serial despre cum face el pipi în fiecare zi. Pentru că este un serial cu un subiect atât de catchy, va avea, desigur, şi succes la public. Deci oamenii vor fi interesaţi să îl vadă pe Gigel în acţiune.

Evident, Gigel o să îşi vândă serialul ăsta unor oameni care vor să îl difuzeze ca să îl vadă toată lumea. De ce îl vinde? Pentru că e produsul lui. E ideea lui. A investit timp în ea. A investit bani ca să îşi cumpere apă cu care să se hidrateze ca să poată să urineze. A consumat apă ca să tragă după ce termină treaba. Curent ca să aprindă lumina. Hârtie igienică şi tot felul de alte chestii trebuincioase producţiei acestui serial.

Şi deci vin la el nişte oameni şi îi plătesc drepturi de autor. El ia banii şi le dă voie să îl difuzeze. Gigel e fericit. Oamenii care îl difuzează, cer şi ei bani de la cei care vor să se uite la poveşti cu pipi. Deci îşi recuperează şi ei banii pe care i-au dat lui Gigel şi fac şi profit. Şi sunt fericiţi.

Dar, într-o zi, în timp ce urina de zor pentru sezonul doi, cineva intră şi îi fură sezonul 1. Şi după ce îl fură, îl arată la toată lumea. Gratis. Că doar n-au plătit nimic la Gigel. Cinstit. Doar că nu şi faţă de Gigel, care e nefericit. Gigel nu a făcut serialul ăsta doar pentru glorie. Dacă era aşa, îl difuza el singur gratuit. Că era proprietarul lui. Vrea să mănânce şi el o pâine. Şi aşa s-a priceput el să o câştige.

Şi acum hai să vorbim să despre oamenii care intră pe internet. România a fost mulţi ani la rând sat fără câini. Internetul a fost câmpia pe care a zburdat fiecare cum a vrut. România a furnizat unii dintre cei mai străluciţi hackeri pe care i-a văzut lumea. Şi mai târziu şi Interpolul.

România este ţara în care duduie torrentele de la downloaduri. Întrebare scurtă: de ce credeţi că plătiţi bani la cinematograf? Doar pentru că vă lasă oamenii să staţi pe scaunele lor? Sau pentru că vizionaţi un film? De ce ar fi diferit când vă uitaţi la un film la voi acasă? Pentru că nu aveţi scaunele alea smechere, desigur!

A doua chestie care mi-a sărit în ochi e următoarea. Sunt unii care pretind că plata abonamentului de internet le asigură privilegiul de a zburda şi descărca tot ce vrea petunia lor. Isn’t that cute? But it’s WRONG! Dacă te duci la un concert şi plăteşti biletul de intrare în spaţiul ăla, asta înseamnă că nu trebuie să mai plăteşti băutura de exemplu?

Mi-a mai plăcut chestia aia cu „ne opresc accesul la informare”. Păpuşei, serialele şi filmele sunt produse de divertisment, nu de informare. Aici greşesc mulţi. Ăştia sunt coioşii ăia care cred ei că au terminat medicină după ce s-au uitat la un sezon de Grey’s anatomy. Informarea sub formă de ştiri, forumuri şi tot felul de site-uri de gospodine, e tot acolo. Şi e încă la liber. Aşa cum, din păcate pentru autorii lor, sunt şi unele cărţi. Pentru care, din nou, ar trebui să plătim.

Şi pentru că nu vreau să înţelegeţi că sunt aia care nici usturoi n-a mâncat şi căreia nici gura nu îi miroase, mărturisesc. Şi eu am fost utilizatoare de vplay. Şi dacă se închide de mâine, aia e. Zic săru’ mâna pentru cât am avut şi nu fac scandal că nu mai primesc de pomană.

Deci hai să nu ne mai căcăm pe noi ca nişte români oropsiţi.

Vă pupă Scârbetta!


Mă-ta ar face bine să aibă cratimă

Se fac câteva săptămâni bune de când stau pe Facebook în scopuri profesionale. Sună mişto, nu? Să te plătească cineva să o arzi aşa facebookian. Ei bine, nu, nu este! Pentru că în timpul ăsta am simţit monstruos ce înseamnă să măcelăreşti limba română.

Pe Facebookul pe care mă învârt eu de obicei, adică printre prietenii mei, sunt oameni care au trecut pe la şcoală. Dar, Dumnezeule, câţi analfabeţi sunt în libertate! Câţi agramaţi împuţiţi umblă nestingheriţi cu tastaturi la buricele degetelor!

Cam cât de plin de muci trebuie să-ţi fie capul să îţi poceşti limba? Şi oare ce senzaţie ai knd scryy tu jmeker nishte imbecilitazi k ast? Le faci din grabă? Dacă te grăbeşti undeva, du-te şi privează-ne, te rugăm, de mesajul tău. Cred că putem să trăim fericiţi şi fără el. Dacă nu te grăbeşti, dar vrei să faci totuşi economie, nu-ţi face griji, nu e ca şi când ai scrie un sms de pe telefonul tău şmecher, dar pe care îl foloseşti cu cartelă pre-platită şi pe care mai ai credit maxim pentru bipuri. Aici poţi să scrii mult şi dacă eşti sărac şi rupt în cur, aici alta e şmecheria: să scrii corect! Aşa nu rişti să fii taxat.

Să vorbeşti corect e sexi! Să scrii corect e şi mai şi!

Imi pare rău că „mă-ta are cratimă” s-a dus atât de repede la fund. Imi pare rău că un mesaj bun, care a fost şi ambalat într-o campanie foarte „cool”, a avut un impact atât de mic. Suntem oare fară scăpare?

Vom scăpa vreodată din k-urile puse de-a-n pulea. Apogeul prostiei e atunci când retardaţii îl înlocuiesc pe „c” cu „k”. Deci s-a trecut de faza în care încercau să ne arate că ştiu că se citeşte „ca”. Uite aşa ne trezim cu „kiar” şi prietenii lui la uşa. Ca „k” înlocuieşte orice. Deci „k” e cool. Aşa cum şi „y” se pişă pe „i”. Am citit ieri comentariul unei tute care îl înlocuia pe „i” peste tot. Surpriza a venit în momentul în care am văzut ca fata ştia să pună numărul corect de i-uri. Doar că, fir-ar!, nu erau i, erau igreci. Pai de ce, făi fată? E frumos? Satzy fye rushyne!

Fiţi deştepţi! Vă rog!


The old school bitches

„Bună ziua şi bine v-am găsit dragii mei! Cineva credea că am rămas fără idei?” Nah că l-am citat şi pe Krem. Sper să nu ajung totuşi să cânt şi eu o melodie de genul „tac-tu are cratimă”.

Pentru că zac în pat, de două zile mă uit intens la televizor şi mă îmbogăţesc intelectual şi sufleteşte. Cum beleam eu ochii la drăcia cu culori, prind scandalul zilei: Laura Lavric (some average popular music singer) se bălăcăreşte cu soră-sa pe la emisiunile de scandal.

Iată-le deci pe cele doo surori moldovence cum se ceartă pe cine e cea mai mare curvă. Sora lu’ asta cântăreaţă declară ferm că gurista se prostitua după concerte. Oare cum vine asta? Cânţi o doină şi după aia anunţi: şi acum, cine vrea să si f*tî să vinî în spatili scenei şi să pregăteascî şi fee-ul.

Pe partea cealaltă, cântăreaţa insinuează printr-un gest explicit că soră-sa cântă la fluier. Da, genul acela de fluier.

Se ajunge la filmuleţe cu mama muribundă (care a şi sucombat între timp) şi cu plânsete şi blesteme în direct, dar şi la filmuleţe în care sora mai puţin celebră (încă) îşi prezintă casa (ca să nu mai fie acuzată că e săracă) şi ne arată cu generozitate veceul, blenderul, maşina de făcut pâine, patul, balconul cel mare şi tot aşa.

Dacă m-am obişnuit cumva cu scandalurile dintre piţipoancele tinere, care se bat pe p*li mai rău decât se băteau oamenii la coadă la lapte pe vremea lu Ceauşescu, să văd două curve bătrâne it’s just wrong. Trăiţi-vă menopauza acasă, caţelor! Nu mai veniţi la televizor să vă etalaţi scârboşeniile, petarde bătrâne şi penibile!

M-am amuzat totuşi de accentul doamnei şi de acum încolo când o să mă refer la trei hăndrălăi (asta dacă o să ajung vreodată la succesul ei, desigur) o să zic şi eu „tri hăndrălăi” sau şumă în loc de ciumă. Thank you for this, old school bitch!


Are we there yet?

Adrian Nastase s-a împuşcat. Nu o să intru în discuţii despre deciziile justiţiei şi nici despre decizia lui de a-şi lua viaţa.

O să comentez doar circul de la televizor. Limbiștii de la Antena 3 s-au cocoşat iar să facă ofrande psd-ului. Ciutacu are tupeu să se dea corect şi cinstit fără să se vadă cât e de penibil.

B1 e plin de entuziasm faţă de eveniment. Latră băsescian şi dau din coadă ca nişte căţei proşti. În tot timpul ăsta, Realitatea poate să pară, la o primă vedere, imparţială. În realitate, are doar comentarii stângace. În studiouri se funcţionează pe bază de telefoane mobile. Mai primeşte câte unul un sms, bam! bagă pe post informaţie. Sau poate sunt eu răutăcioasă şi oamenii primiseră 3 sms-uri din 3 surse diferite. Badea se erijează în expert balistic. Cred că mai trist decât evenimentul în sine, e faptul că astea sunt televiziunile de ştiri de la noi. A3 se laudă că în acest moment o preiau 3 televiziuni din afară care prezintă evenimentul. Mă tot întreb cum traduc „ăăăăă-urile” lui Ciutacu.

Între timp, apare Ponta la spital. După o serie de declaraţii penibile, decide să plece şi urmează un drum de câteva minute în care primul ministru întreabă obsesiv „unde e maşina? e parcată departe? mai e mult până la maşină?” un fel de „are we there yet” în variantă autohtonă.


Maia şi Roşia Montană

De câteva zile, prietenii mei de pe facebook tot postează clipul pentru Roşia Montană cu Maia Morgenstern. Cum n-aveam căştile la mine, nu am deschis linkul de youtube tot weekendul, deşi începuse să mă roadă curiozitatea după ce am văzut frecvenţa cu care a fost distribuit clipul, dar şi comentariile de tipul „şocant!” care însoţeau aproape fiecare share. Deci iată-mă ajunsă luni în faţa laptopului. Caut clipul şi îi dau play. Îmi place din 3 motive:

1. Dramatismul Maiei şi-a găsit în sfârşit contextul potrivit. Ăsta e un spot în care nu rişti să cazi în penibil dacă transmiţi prea multă emoţie. Aşa cum s-a întâmplat în spotul în care Maia simţea monstruos pentru o cana de cafea.

2. Mesajul e puternic şi e foarte bine transmis. Foarte inteligent introdus momentul cu cerceii smulşi. „Impactful” aşa cum zice un prieten de-al meu.

3. Last but not least, clipul arată bine. E bine filmat. Locaţia e foarte mişto. Si până şi meşa Maiei îi dă un aer aparte.

Totuşi, trebuie să vă povestesc şi ce nu mi-a plăcut. La un moment dat, când îşi smulge Maia cerceii, începe o melodie care seamană izbitor cu una de pe coloana sonoră din The Passion of the Christ. Ştim cu toţii că a jucat acolo şi ştim cu toţii că filmul a fost bun şi apreciat. Dar haideţi să nu ne legăm mârşav de treaba asta. Oricum, nu înteleg cum accepta ea. Nu am înţeles de fapt nici cum rezistă şi cum se trezesc dimineaţa actorii care sunt asociaţi puternic cu un singur rol. Mă întreb cum a rezistat Rowan Atkinson să i se spună Mr. Bean atâta amar de vreme fără să simtă nevoia să se lepede de acest personaj. Mă gândesc că devine plictisitor la un moment dat.

Revenind la spot, sper să înceapă să circule şi în alte medii în afară de online, unde a reuşit să strângă 314.000 de vizualizări în 4 zile.

Poftiţi, domnilor, tot aurul Maiei:


Ce am mai văzut la televizor

Knorr a scos nişte chestii de făcut nuggets acasă. La sfârşitul spotului apare şi o pungă de făcut shaorma acasă. Really dude? Păi treaba cu gătitul/mâncatul acasă nu era tocmai ca să mănânci mai sănătos? Pă’ dacă vrei să mănânci nugheţi nu te duci şi bagi de la mc? Dacă vrei shaormă nu te duci la orice colţ şi îţi iei?

Şi, apropo de mc, care e treaba cu reclama cu gay-ii ăia indecişi? Stau ei doi pe bancă şi nu se pot hotări cu ce să-şi umple maţu’ :). Aşa că ne flutură pe la urechi fel şi fel de variante. Bine că la umplutul altui maţ sunt doar două variante. Ei clar au ales varianta fill it in.

O altă surpriză (sau nu) vine de la, nimeni alta decât, farmacia inimii Catena. Oamenii lor s-au gândit să mai întinerească targetul. Concluzie la care au ajuns probabil după ce au văzut că le treceau pragul numai femei trecute de 70 de ani, roşcate şi cu părul umflat, dar şi bărbaţi graşi care vorbesc fonfăit. Aşa că oamenii de la marketing au decis să aducă în faţă şi un cuplu mai young: Nico şi veşnicul bărbat în călduri, Adrian Enache. Deci acum o să vă intre piţigoaice din astea de partuj’ de ani şi cocalari middleagecrisisieni.

Nu reuşesc să înţeleg neam reclama de la prigat în care o grasă dintr-un birou aruncă un vas cu apa pe faţa şefului. Poate că problema e că de cele două dăţi în care am văzut-o, am prins fix de la faza asta cu apa până la sfârşit. Parcă e ceva cu trăieşte viaţa la maxim… Sigur, dă-i lu’ ăla cu apă în faţă că o să o trăieşti. La maxim. Deci ajutaţi-mă un pic să înţeleg asta.

Cam atâta pauză publicitară am prins eu. Vă mai povestesc când mai vizionez chestii mişto.

Vă pupă Scârbetta!