Le shity train

Pe cât de frumoasă ne-a fost şederea la Sibiu, pe atât de neplăcut a fost drumul de întoarcere. Ştiam de când am luat biletele din Bucureşti că la întoarcere nu vom avea locuri decât până la Ucea. Ce e Ucea? O localitate undeva la 45 de minute de Sibiu. Asta ne lăsa fix 5 ore de stat în picioare, fără loc până la Bucureşti.

Dacă am fi ştiut de la început cum arată InterShityRegio astea, probabil că am fi găsit altă soluţie de întors. Sunt nişte trenuri nici ca Săgeata Albastră (cu scaune pe o parte şi pe alta, dar cu un culoar generos între ele), nici ca trenurile clasice cu cuşetă şi cu hol cât de cât încăpător. Imaginaţi-vă că pe culoarul dintre scaunele marelui InterRegio un tip de 100 de kile ar rămâne blocat. Până şi mie, la cele 44 de kg pe care le am, totul mi se părea strâmt. Aşa că ne-am gândit automat unde dracului o să stăm cu bagajele. Mă rog, gândul nu a durat prea mult că altfel nu ne-am mai fi burdişit cu tot felul de cumpărături din Piaţa Mare.

Şi deci ajungem în gară, vine trenul şi pa-ram! Panică! E plin ca naiba. Trenul are doar 4 vagoane. Oamenilor de la CFR nu le-a trecut prin cap să mai suplimenteze cu cel puţin un vagon. Trenul ăsta vine de la Timişoara, trece prin Sibiu şi  Braşov în ziua de 2 ianuarie. Dacă nu te gândeşti din prima că o să fie aglomerat, măcar atunci când epuizezi biletele cu loc să-ţi dea prin cap. Facem greşeala să ne urcăm în alt vagon decât în ăla în care aveam locurile în ideea „că ajungem prin tren până acolo”. Ne frecăm ca sardelele unii de alţii. B. ţine bagajele şi înaintează cu greu. De-abia ne mişcăm noi, prinţesele Persiei, şi n-avem decât 3 punguţe în mână.

Când ajungem în vagonul-bar ne dăm seama că nu avem cum să mai înaintăm. Aşa că renunţăm să ajungem la locurile noastre temporare şi ne întoarcem în primul vagon în care ne-am urcat. De data asta pe peron. Facem 30 de secunde faţă de cele 8 minute făcute în tranzitul prin vagoane. Urcăm deci într-un vagon care are un hol generos în comparaţie cu restul trenului. Mă prind după câteva minute că e un spaţiu amenajat cu suporturi pentru plăci şi schiuri. Noroc că nu a venit nimeni să şi le pună aici. Aşa că ne-am întins noi bagajele. Stăm pe ele. E curent şi frig. Mă uit în jur şi pare că suntem evreii ăia duşi la exterminare.

Mă mut pe un hol din ăla strâmt să mă mai dezgheţ un pic. Sunt chiar două cuşete de clasa I lângă noi. În asta din dreptul meu e o băşinoasă căsătorită cu un american dizgraţios căruia i-a turnat doi plozi. Au două locuri libere. Pe unul l-au ocupat cu un troller uriaş, şi pe celălalt îl ţin liber. Dar nu vor să se amestece cu plebea. La un moment dat, vine un tip şi îi întreabă dacă poate să-şi pună bagajul în spaţiul ăla de sus din cuşeta lor (şi care era liber, pentru că trollerul lor avea statut de călător). Femeia se strâmbă la cererea tânărului şi îi cere acordul soţului infect. Ho, bogaţilor! Că nu vă sare smalţul dacă vă amestecaţi cu bagajele pulimii. El aprobă scârbit. Cu greu îmi ţin înjurăturile în gât. Îmi aduc aminte brusc că îi întalnisem şi în gară când urcam scările spre peron. Mie mi-a dat el cu trollerul peste picioare şi, evident, nu şi-a cerut scuze. Iar ea ţipa disperată să o ajute cineva cu căruciorul copilului. S-a aplecat A. să o ajute. Ţin minte că i-am şi plâns de milă, în ciuda atitudinii patronising. Ne gândeam că e o biată femeie, singură cu un copil. Dacă ştiam că e cu umflatul nepoliticos o lăsam acolo. Să se întoarcă el să o ia.

Mă întorc în holul meu. Mai bine îngheţ decât să vomit.

O oră şi 3 pumni de migdale sărate🙂 mai târziu, începe să miroasă a ars în tren. În primă fază încercăm cu toţii să keep it cool, doar că mirosul e din ce în ce mai puternic. A fost de ajuns să deschidă unul gura că iată-ne pe toţi panicaţi. Trece un tip şi ţipă: „doar în vagonul ăsta miroase!!!”. O altă tipă ţipă: „ar trebui să tragem un semnal de alarmă!”. Aici intervin eu: „Pot să îl trag eu, vă rog? Nu am mai tras niciodată un semnal de alarmă”. Ideea se stinge repede pentru că trenul se opreşte singur. Ajunsesem în gară la Comarnic. Ne uităm după godfather pe peron şi nu e nicăieri. În cele din urmă apare. Îl anunţăm de miros. Aprinde o lanternucă, se uită la roata din dreptul lui şi concluzioneaza scurt: „nu e nimic aici”. Între timp, grupul de fumători anonimi descoperă că fumul iese de pe partea stangă (adică nu aia dinspre peron). Strigăm la el şi îi spunem unde să se uite… Stăm pe loc 20 de minute. B. ne mai dă o mostră de umor: „acum înţeleg de ce schimbă locomotiva la Braşov: că e de unica folosinţă”.

Frigul şi toată înghesuiala asta mă fac irascibilă. Mă cert cu A. Mi s-a descărcat telefonul, aşa că mă duc sa-l încarc. La bogaţii din prima cuşetă nu m-aş duce nici dacă ar fi ultima priză din Univers. Aşa că intru în cea de a doua. Văd înăuntru un cuplu de aproximativ 50 de ani, o bătrânică grăsuţă. Deschid uşa să întreb de priză şi oamenii mă poftesc înăuntru. Mă invită să stau jos liniştită. E primul scaun pe care mă aşez în ultimele 8 ore. Oamenii vorbesc de găuri negre, nu ştiu ce fizician tânăr în scaun cu rotile, Pascal, Newton, şi trec şi prin Biserică cu nu ştiu ce sfinţi. Nu sunt în filmul ăsta acum. Tocmai ce am spurcat Căile Ferate Române cu toate înjurăturile pe care le-am învăţat eu în 26 de ani. Bătrânica se dă jos la prima staţie. Încep o discuţie banală cu cei doi căsătoriţi. Ea e preţioasă. El îşi alege cu grijă cuvintele. Am petrecut cam 20 de minute cu ei şi am ieşit bulversată. Cum poţi să convieţuieşti cu un om atâta timp şi să vă purtaţi de parcă n-aţi fi râgâit (cel puţin) niciodată unul lângă celălalt. Oare la ei o fi ca în bancul ăla: doamnă, îmi daţi voie să vă mut.

Deci m-am întors din nou în holul meu friguros.

După toată aventura asta, mucii nu au întârziat să apară, aşa că, Bioparox, we meet again.

14


2 responses to “Le shity train

  • Mitzaa Biciclista

    Măi, îmi pare rău de ce vi s-a întâmplat. Dar am râs aproape cu lacrimi. Din cauză de cum ai scris, nu de alta. Lasă că te faci tu mare (ca să nu zic bătrână😛 ) într-o zi și o să-ți iei mașină ca să lași cefereu în mila domnului și să-ți râzi de ăștia cu drumurile😀
    Hai noroc!

Baga şi tu!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: