Monthly Archives: Noiembrie 2012

Halucinantă creatură

Duminică seară am asistat la toate reinventările Loredanei, toate pe o scenă, toate într-un spectacol de aproape 3 ore în care am râs şi am plâns, am dansat şi am meditat. Ştiu, sunt bipolară 🙂

Dar mai sunt şi femeia care a văzut cel puţin o cântare live pe an de-a Loredanei. Asta în ultimii 6 ani. Şi, cu toată frecvenţa asta ridicată, reuşeşte să mă surprindă. Mi se pare ireal cum hoaşca asta cântă cu acelaşi patos pop, rock, populară, ţigănească şi muzică uşoară românească. Dansează de parcă ar fi posedată, dar nu ratează nici o notă.

Mi s-a parut amuzant că, în timp ce majoritatea hip-hoperilor de la noi fac featuring cu gagici, Loredana e aia pentru care hiphoperii fac feat.

Melodia pe care a cântat-o cu (acum) singurul fiu al lui Florin Călinescu, Petru, m-a lăsat iremediabil în lacrimi. Un tip timid, cu gesturi care îi trădează emoţiile, băiatul a cărui voce îţi dă, aşa cum zice Otravă, daună totală. Exact când îmi suflam mucii într-un Zewa, diva a reuşit să mă ridice din scaun cu „una mai săltăreaţă”.

De mult timp nu am văzut o sală care să aclame în halul în care au aclamat oamenii din seara asta cand l-au văzut pe Minculescu pe scenă. Momentul ăsta a fost destul de bitter sweet. E posibil să fi fost una dintre ultimele reprezentaţii ale pletosului care îţi face pielea de găină. S-au mai urcat ceva oameni cu ea pe scena, şi dezamăgirea cea mare a venit din partea lui Smiley, care a fost luat cu japca din public şi care spera, probabil să scape doar cu un dansat pe scenă. Din păcate, Loredana i-a pus microfonul la gură şi ce a urmat a fost asemănator cu şoferii care doar se fac că suflă în fiolă 🙂 . Cu toate astea, femeile din sală au fost extaziate şi au strigat din toţi plămânii toată preţuirea pe care i-o poartă tipului.

Primul bis a adus-o pe Lori înapoi cu o seamă de sărbe şi hore care au încins sala. A plecat lăsând orchestra să cânte periniţa şi s-a întors când nimeni nu se mai aştepta cu un „Bună seara, iubite!” curat.

Iată aceeaşi melodie, cântată în acelaşi loc, la distanţă de 18 ani:

PS: mulţumesc, D. pentru bilete! Eu şi fetele îţi suntem recunoscătoare 🙂


Bleah friday sau vinerea neagră

Azi e ziua la reduceri. Anul trecut îşi rupeau oamenii picioarele prin magazine ca să cumpere electrocasnică şi it&c-ă la reducere. Imaginile semanau izbitor cu alea din hipermarketul care vindea tigăi la un preţ de nimic. Doar că acolo actorii erau alţii. Bătrânei cu pensii absurd de mici duceau o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru tigaia cea de toate zilele. Nu pot să-mi şterg de pe retină secvenţa în care un cocalar infect smulge cu putere o tigaie din mâna unui bătrânel. De parcă nu era suficientă umilinţă.

Cu un public uşor diferit, adică oameni care reuşesc să mai mănânce şi altceva decât tocăniţa de cartofi, Black Friday-ul de anul trecut s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii de junglă. Cine are sânge în oaie, se îmbrânceşte, fură de sub nasul celuilalt, calcă în picioare.

Aşa că toate magazinele mari s-au gândit să îşi pună la muncă site-urile anul ăsta. În felul ăsta, toţi doritorii de nevoi recent apărute să îşi cumpere obiectul „mult dorit” din faţa monitorului. Le salut iniţiativa! Pare să fie în favoarea demnităţii. Sper să reuşească să facă faţă numărului ridicat de utilizatori care le vor călări www-urile, ca să nu ne întoarcem în offline la calcat în picioare.

Aşa că spor la cumpărături, români!


Ieri a fost boicotată stalkărimea

Ieri s-a stricat whatsappul. Mai precis una dintre funcţiile drăciei. Nu mai arătau corect ora ultimei logări. Eroarea mi-a fost semnalată încă de dimineaţă de către O., care mi-a scris şi se panicase că nu răspund şi că apăream logată ultima oară cu o seară înainte.

Ne-au dereglat la cap toate device-urile şi toate aplicaţiile. Nu mai poţi să ignori un mesaj cum trebuie. Nu mai poţi să zici un cinstit „am văzut mesajul târziu” că toolurile astea de stalkuială te dau de gol.

Facebookul are felia lui mare de vină în toată treaba asta. Prima mişcare a fost atunci când au introdus „seen at…” prin care îi arată celuilalt când i-ai citit mesajul. Dar băieţii nu s-au oprit aici şi îţi arată şi când a fost celalalt activ ultima oară. E practic „idle-ul” lor. Şi da, şi Yahoo messenger îl are, dar acolo îl poţi dezactiva. La Facebook nu ai cum. Explicaţia lor a fost următoarea: să ştii când să aştepţi răspuns de la celalalt. My ass! Exact asta face funcţia asta: îţi „ajustează aşteptările”. Să fim serioşi! În realitate, stau toţi geekşii ăia cu coşuri pe faţă de la Facebook şi se gândesc cum să facă să le stalkuiască mai bine pe nişte femei care nu s-ar uita niciodată la ei. Aşa că şi-au făcut instrumentele astea stalker-friendly. Şi îi mai ajută şi pe alţii ca ei în demersurile lor securiste.

Desigur, mulţi ar putea să spună că dacă nu îmi convine, să nu mai folosesc toate astea. Vreau să le folosesc, îmi sunt utile, doar că aş vrea să le folosesc în nişte limite decente de privacy.

Ma întreb ce urmează. O să apară pe Facebook „Gigel took a shit at 8:50 A.M”. And it was great!…aş putea adăuga.

20121120-204143.jpg


Am fumat prima narghilea la Nargila

Ştiu, am 26 de ani. După anumite standarde sunt hoaşcă bătrână şi trecută deja. Cum de nu am fumat narghilea până acum? Well, nu mi-a venit. Dar, pentru că am fost invitată de draga de Ioana, o piariţă desăvârşită, la locul la narghilele şi bucate bune, am zis să încerc. Poate că ar fi trebuit să iau o piatră în gură, dar cum nu aveam decât cărbuni prin jur, nu mi s-a mai părut o opţiune bună. Am ajuns acolo îngheţată. Chiar dacă locul e pe Bd. Unirii, lângă restaurantul Horoscop, caleaşcarul are probleme de orientare şi mă lasă greşit. Aia e. Merg un pic pe jos. Sunt doar 2 grade afară şi cu tocurile astea în picioare aş putea să urc pe munte. În sensul că pot să mă înfig cu ele în pamânt.

Ajung. Locul arată foarte mişto. E un restaurant oriental decorat cum trebuie. Poţi să stai fie la masă, fie pe divan (exact cum am văzut eu în Suleyman). Deci poţi să o arzi fie european, fie oriental şi să nu te judece nimeni. Atenţie însă, fetelor! Dacă vreţi să vă aşezaţi pe divan, uşor cu fustele scurte ca e pericol de fluturat chiloţii la vedere. Divanele sunt joase!
Să revin, despre mâncare vă spun atât: singurul motiv pentru care m-am oprit la un moment dat, a fost că mi-a zburat pe la ureche cuvântul bacla…. Şi ce bine că m-am oprit, pentru că altfel, nu mai puteam să bag baclava în mine ca sparta.

Şi pentru că la un restaurant oriental nici o masă nu e fără entertainment, oamenii au o buricistă şi un tip care cântă orice de la Usher la Bosquito trecând prin Barry White şi Tracy Chapman. La început pare ciudat, că te aştepţi să auzi doar ritmuri orientale, dar tipul e atât de dezgheţat şi fericit cu ce face, că n-ai cum să nu te bucuri şi tu lângă el. Mai mult decât atât, fac un tur scurt cu privirea în jur şi văd câte un big grin pe feţele tururor gagicilor din jur.

Hai, vă pupă Scârbetta! Vă pun şi nişte poze să vă fac în ciudă!


Lista lu’ Bicoa’

Nu, nu salvam evrei de la exterminare. SEO a făcut o listă cu piese pentru voi, cititorii mei.

De cele mai multe ori, cred că muzica pe care o ascultă el e ciudăţică, dar, la dracu!, nu de puţine ori m-am trezit prinsă de o melodie pe care am ascultat-o în buclă săptămâni întregi. Aşa că împărtăşesc cu voi bucuria. Vă dau selecţia lui de piese şi, dacă vă plac, vă mai fac o surpriză la final.

Şi, în final:

Vaccinurile

Şi dacă v-a plăcut, mai poftiţi de ascultaţi de aici:

pagina lu’ SEO


S-a strigat „bingo!”

Buuuun! Am tras linie şi am strigat „bingo” pentru că am terminat serialul nostru vulgărel. Vine o vreme când îţi dai seama că traficul nu e totul în viaţa asta de bloggeriţă, aşa că o să revin cât de curând cu articole la fel de scârbetteşti, dar fără conţinut explicit.

Ce avem de învăţat din serialul ăsta? Că atunci când vine vorba de dileme intime, e mai indicat să le afli răspunsul in the pure old fashioned way. Vorbeşte cu prietena/prietenul tău despre tot ce vreţi să faceti, dacă tot le faceţi împreună, zic!

Găsiţi-vă un confident pentru celelalte probleme. E trist dacă nu aveţi lângă voi măcar un prieten în faţa căruia să puteţi să fiţi deschişi. Căruia să puteţi să-i spuneţi „Băi, mă cac albastru. De la ce crezi că e?”

Altfel, riscaţi să daţi pe internet de nişte răspunsuri chiar mai nefolositoare decât ale mele :). Başca, să vă şi râdă internetul.

Profit de ocazie să vă anunţ şi că în urma unor sesizari primite de la SEO, mi-am făcut şi contact. Il găsiţi în secţiunea „despre mine”. Ca aşa îmi place mie să complic lucrurile.

A! Şi pentru că nu v-am mai scris de ceva vreme, trebuie să vă spun şi că m-am uitat la televizor. Am văzut că au mai apărut nişte nugheţi de la unii „Edenia”. Cică sunt nugheţi netunaţi. Cum vine asta? Se duc la pui înainte să îi taie şi le pun mâna pe piept să vadă dacă e natural sau pus.

Hai, vă pupă Scârbetta!


Laba se întoarce

V. mi-a luat comentariul de pe Facebook în serios şi s-a apucat să ne împărtăşească din experienţa lui. Avem deci articolul despre labă şi din perspectiva masculină. Mult mai muncit şi documentat temeinic :). Nu e pentru cei care au stomacul sensibil, dar e al naibii de amuzant! Enjoy it!

Deşi blogosfera e plină de „cunoscători ai fenomenului” (nu vreau să dau exemple că nu merită reclamă), „laba” provine de la animale. Mai exact de la cei care îl întreabă pe doctor Google dacă „masturbarea poate avea efecte negative” sau de la cei care spun că „se masturbează excesiv”. Nu râdeţi! E reală povestea, spusă de un domn doctor urolog. Dar ce înseamnă să te masturbezi excesiv? Adică după ce ai făcut o labă, două sau trei mai faci încă una doar ca să-ţi demonstrezi că poţi? O faci în scârba? Sau o faci la nervi? O faci de plăcere sau o faci ca să-ţi întreci limita? Mai rămâne să se menţioneze în Cartea Recordurilor şi numărul maxim atins de repetări labagice ca în rest avem de toate. Propun probă olimpică frecarea penisului. Deci masturbarea vine odată cu primul animal.

Totuşi nu văd niciun efect negativ al labei. Totuşi dacă este făcută în mod eronat sau cu diverse înlocuitoare de tip electromecanic s-ar putea să intervină şi diverse tumefieri, zdrobiri sau rupturi.

Totodată laba este cam acelaşi lucru cu a face sex, doar că atunci când faci sex mai socializezi un pic. Cred cu tărie că de când au descoperit sexul, foarte mulţi bărbaţi au înlocuit laba, dar s-au întors la ea odată cu prima decepţie sau ori de câte ori au fost înşelaţi. Dragostea este ca şi pokerul, dacă n-ai un partener bun atunci trebuie neaparat să ai o mână bună. Deci e un cerc vicios. Important este să nu fii întrerupt nici când faci dragoste, nici când joci poker, dar mai ales atunci când faci laba.

Laba nu a plecat de la internet, televizor şi nici de la reviste porno/erotice. Laba nu a plecat nici măcar de la gândul că vecina iese pe balcon în chiloţi ca să atârne rufele la uscat. Laba nu a plecat nici măcar de la Onan (personajul biblic care a generat verişorii lexicali „onanie, onanism, onanişti” etc). Onan, săracul, nu voia să o lase gravidă pe cumnată-sa şi se slobozea pe jos. Deci nici vorbă să fi fost vreun labagiu. Deducem că laba e antică.

Laba dezvoltă necunoscute şi controverse: „Dă la labă” versus „şi-o ia la labă”. Cum e corect? Că doar nu poţi să dai şi să iei ceva în acelaşi timp. Sau poţi… Doar dacă îţi foloseşti ambele mâini în acelaşi timp. Dar şi falusul măreţ trebuie să fie suficient de măsurabil pentru a-i putea executa o frecare ambidextră.

Laba are nevoie de imaginaţie. FALS. Nu înseamnă că de câte ori freci p*la ai evadat din realitate şi ai ajuns într-o lume minunată în care altcineva ţi-o freacă. NU! Tot tu îţi lustruieşti aria genitală.

Problema mea e alta: CA LABA E ÎNCURAJATĂ.
În anul 2009, guvernul britanic s-a alăturat guvernului olandez şi altor guverne europene în a încuraja adolescenţii să se masturbeze cel putin o dată pe zi. Orgasmul a fost definit într-un pliant medical, drept un drept al adolescenţilor. Ca explicaţie primim faptul că se doreşte reducerea gravidităţii adolescentelor, a bolilor cu transmitere sexuală şi totodată promovarea unor obiceiuri sănătoase. Parlamentarii, guvernele şi Consiliul European sunt deci formate din labagii, dar asta nu e o noutate. Deci să fim cu toţii labagii căci dreptul ne-a fost definit încă din adolescenţă!

Pentru final am păstrat ceva fin. Bărbaţii se împart în două mari categorii: cei care şi-au făcut laba măcar o dată/odată în viaţa lor şi cei care nu recunosc. Eu… n-am făcut-o niciodata. :))


Piraţii din Românibe

Astăzi o să vă zic o poveste:

Să zicem că există un Gigel pe lumea asta care face un serial despre cum face el pipi în fiecare zi. Pentru că este un serial cu un subiect atât de catchy, va avea, desigur, şi succes la public. Deci oamenii vor fi interesaţi să îl vadă pe Gigel în acţiune.

Evident, Gigel o să îşi vândă serialul ăsta unor oameni care vor să îl difuzeze ca să îl vadă toată lumea. De ce îl vinde? Pentru că e produsul lui. E ideea lui. A investit timp în ea. A investit bani ca să îşi cumpere apă cu care să se hidrateze ca să poată să urineze. A consumat apă ca să tragă după ce termină treaba. Curent ca să aprindă lumina. Hârtie igienică şi tot felul de alte chestii trebuincioase producţiei acestui serial.

Şi deci vin la el nişte oameni şi îi plătesc drepturi de autor. El ia banii şi le dă voie să îl difuzeze. Gigel e fericit. Oamenii care îl difuzează, cer şi ei bani de la cei care vor să se uite la poveşti cu pipi. Deci îşi recuperează şi ei banii pe care i-au dat lui Gigel şi fac şi profit. Şi sunt fericiţi.

Dar, într-o zi, în timp ce urina de zor pentru sezonul doi, cineva intră şi îi fură sezonul 1. Şi după ce îl fură, îl arată la toată lumea. Gratis. Că doar n-au plătit nimic la Gigel. Cinstit. Doar că nu şi faţă de Gigel, care e nefericit. Gigel nu a făcut serialul ăsta doar pentru glorie. Dacă era aşa, îl difuza el singur gratuit. Că era proprietarul lui. Vrea să mănânce şi el o pâine. Şi aşa s-a priceput el să o câştige.

Şi acum hai să vorbim să despre oamenii care intră pe internet. România a fost mulţi ani la rând sat fără câini. Internetul a fost câmpia pe care a zburdat fiecare cum a vrut. România a furnizat unii dintre cei mai străluciţi hackeri pe care i-a văzut lumea. Şi mai târziu şi Interpolul.

România este ţara în care duduie torrentele de la downloaduri. Întrebare scurtă: de ce credeţi că plătiţi bani la cinematograf? Doar pentru că vă lasă oamenii să staţi pe scaunele lor? Sau pentru că vizionaţi un film? De ce ar fi diferit când vă uitaţi la un film la voi acasă? Pentru că nu aveţi scaunele alea smechere, desigur!

A doua chestie care mi-a sărit în ochi e următoarea. Sunt unii care pretind că plata abonamentului de internet le asigură privilegiul de a zburda şi descărca tot ce vrea petunia lor. Isn’t that cute? But it’s WRONG! Dacă te duci la un concert şi plăteşti biletul de intrare în spaţiul ăla, asta înseamnă că nu trebuie să mai plăteşti băutura de exemplu?

Mi-a mai plăcut chestia aia cu „ne opresc accesul la informare”. Păpuşei, serialele şi filmele sunt produse de divertisment, nu de informare. Aici greşesc mulţi. Ăştia sunt coioşii ăia care cred ei că au terminat medicină după ce s-au uitat la un sezon de Grey’s anatomy. Informarea sub formă de ştiri, forumuri şi tot felul de site-uri de gospodine, e tot acolo. Şi e încă la liber. Aşa cum, din păcate pentru autorii lor, sunt şi unele cărţi. Pentru care, din nou, ar trebui să plătim.

Şi pentru că nu vreau să înţelegeţi că sunt aia care nici usturoi n-a mâncat şi căreia nici gura nu îi miroase, mărturisesc. Şi eu am fost utilizatoare de vplay. Şi dacă se închide de mâine, aia e. Zic săru’ mâna pentru cât am avut şi nu fac scandal că nu mai primesc de pomană.

Deci hai să nu ne mai căcăm pe noi ca nişte români oropsiţi.

Vă pupă Scârbetta!


Despre labă în toate felurile

Astăzi vom vorbi despre labă. Ce este? De unde vine? Cum înveţi să o faci? O să încercăm să descoperim răspunsuri pentru următoarele căutări: „femei care invata copii sa faca laba”, „cum sa o invat sa faca laba”, „tata ma invatat sa fac laba” (degeaba, dacă eşti analfabet. Mai bine te învăţa să scrii) , „laba in timp ce ma trece pipi”

Să începem cu începutul: definiţia.

Laba e chestia aia care îi face pe o parte dintre voi să creadă că nu mai sunt virgini (dar asta e bine, că vă întoarceţi la Scârbetta pe blog să aflaţi răspunsul şi la asta).

Laba mai este, aşa cum spunea un coleg de-al meu, atunci când o scuturi de mai mult de trei ori.

De unde vine?

De cele mai multe ori vine din neant. Tu stai la televizor sau la calculator, just scratchin’ your balls and then suddenly…boom! You’re doing it.

Cum înveţi să o faci/să o facă?

Inveţi să o faci şi poţi să o înveţi şi pe ea să o facă în felul următor:

Dacă nu poţi să vezi video-ul ăsta, înseamnă că trebuie să mai aştepţi să creşti un pic.

Despre chestia asta transgeneraţională nu ştiu ce să vă spun. E bine dacă părinţii voştri o făceau. E de apreciat că s-au mai oprit din asta suficient cât să apăreţi voi. Ce nu înţeleg este de ce aţi mai avut nevoie de tutorialul ăsta de pe youtube. Aţi intrat să scrieţi si să vă daţi mari?

La aia cu pipi… chiar nu ştiu ce să vă zic. Trebuie să ma pun la curent, pentru că văd că alături de găsirea leacului pentru cancer, pipiul este cealaltă preocupare mondială majoră.

Hai, vă pupă Scârbetta!


Mă-ta ar face bine să aibă cratimă

Se fac câteva săptămâni bune de când stau pe Facebook în scopuri profesionale. Sună mişto, nu? Să te plătească cineva să o arzi aşa facebookian. Ei bine, nu, nu este! Pentru că în timpul ăsta am simţit monstruos ce înseamnă să măcelăreşti limba română.

Pe Facebookul pe care mă învârt eu de obicei, adică printre prietenii mei, sunt oameni care au trecut pe la şcoală. Dar, Dumnezeule, câţi analfabeţi sunt în libertate! Câţi agramaţi împuţiţi umblă nestingheriţi cu tastaturi la buricele degetelor!

Cam cât de plin de muci trebuie să-ţi fie capul să îţi poceşti limba? Şi oare ce senzaţie ai knd scryy tu jmeker nishte imbecilitazi k ast? Le faci din grabă? Dacă te grăbeşti undeva, du-te şi privează-ne, te rugăm, de mesajul tău. Cred că putem să trăim fericiţi şi fără el. Dacă nu te grăbeşti, dar vrei să faci totuşi economie, nu-ţi face griji, nu e ca şi când ai scrie un sms de pe telefonul tău şmecher, dar pe care îl foloseşti cu cartelă pre-platită şi pe care mai ai credit maxim pentru bipuri. Aici poţi să scrii mult şi dacă eşti sărac şi rupt în cur, aici alta e şmecheria: să scrii corect! Aşa nu rişti să fii taxat.

Să vorbeşti corect e sexi! Să scrii corect e şi mai şi!

Imi pare rău că „mă-ta are cratimă” s-a dus atât de repede la fund. Imi pare rău că un mesaj bun, care a fost şi ambalat într-o campanie foarte „cool”, a avut un impact atât de mic. Suntem oare fară scăpare?

Vom scăpa vreodată din k-urile puse de-a-n pulea. Apogeul prostiei e atunci când retardaţii îl înlocuiesc pe „c” cu „k”. Deci s-a trecut de faza în care încercau să ne arate că ştiu că se citeşte „ca”. Uite aşa ne trezim cu „kiar” şi prietenii lui la uşa. Ca „k” înlocuieşte orice. Deci „k” e cool. Aşa cum şi „y” se pişă pe „i”. Am citit ieri comentariul unei tute care îl înlocuia pe „i” peste tot. Surpriza a venit în momentul în care am văzut ca fata ştia să pună numărul corect de i-uri. Doar că, fir-ar!, nu erau i, erau igreci. Pai de ce, făi fată? E frumos? Satzy fye rushyne!

Fiţi deştepţi! Vă rog!