Amsterdam

„50 people die yearly from peeing in the river. So, drink responsibly or go to a toilet”

Amsterdamul e oraşul la spectacol. Colorat, viu şi pus pe distracţie. Şi are un miros aparte. Da, de iarbă. Il simţi pe toate străduţele şi chiar şi în metrou, unde doi afro-americani, colegi de ultimul tren de noapte cu noi, ne-au împărtăşit ce expirau ei.

Altfel, am nimerit în miezul distracţiei: cum ne-am dat jos din metrou, am aterizat pe strada la gay. După ce ne-am lămurit noi că pentru mine nu e combinaţie şi pentru ungur s-ar putea să fie combinaţie neconsimţită, am tăiat-o scurt pe prima străduţă care părea să ne scoată din raiul la gay. Nu înainte totuşi ca partenerul meu de drum să se lepede de husa lui de iphone cu culorile curcubeului „ia, bagă căcatul ăsta în geantă”.

Imediat ce a făcut asta, iată cum porţile paradisului la heterosexuali i s-au deschis. Da, ajunsesem providenţial în red light district. Femei bune. Unele foarte bune. Totuşi, erau şi multe rebuturi. Mai ales pe străzile adiacente. Ii şterg balele de la gură ungurului şi mergem mai departe. De data asta va face doar window shopping. Poate le sarută data viitoare, când nu o să mai fie cu Scârbetta după el. Sunt puţine cupluri pe strada asta. Majoritatea sunt bărbaţi, dar mai vezi şi grupuleţe de fete, majoritatea britanice grase îmbracate în uniforme că cică aşa o ard ele la petreceri, se îmbracă tematic, adică la fel. Un fel de…dacă tot suntem grase şi urâte, măcar să fim şi la fel îmbrăcate. Cum e una e şi cealaltă, nici mai scundă, nici mai ‘naltă. Grasele fetele sunt venite „pă distracţie” sans frontiere cum ar veni. Totuşi, frontiera în RLD e cam 1.30 noaptea. Când, proprietara pub-ului la care stăm începe să strângă scaunele fără nici un fel de jenă. Bine, în strânsese şi pe unul beat/drogat cu câteva minute mai devreme, deci…de unde atâta jenă.

A doua zi ne întâlnim cu niste prieteni de-ai ungurului şi mergem la muzeul Heineken. Un loc al naibii de mişto. Gândit bine şi cu o poveste atât de bine şi de catchy spusă, încât înţelegi de ce turul se numeşte the Heineken experience.

Dacă încă vă întrebaţi ce e cu citatul de la începutul postului şi vă tot macină, ei bine o să vă explic acum. Turul de la Heineken se termină cu o cursă cu barca pe câteva dintre canalele oraşului. Tot crew-ul de pe barcă e vesel, inclusiv tipul care conduce. La intrare le explic că mi-a căzut jetonul de călătorie în apă pentru că sunt usor beată şi îmi răspund natural că şi ei sunt la fel.

Tipa care ne face turul, o tipă urâţică, dar al naibii de simpatică ne spune istoria canalelor şi ne povesteşte şi treaba aia de la începutul postului cu pişecioşii beţi care se dezechilibrează, cad şi mor în apă.

Iată-mă într-una dintre seri, vorbind cu păsările. „Here birdy-birdy”

Părăsim cu greu oraşul ăsta şi cel mai mişto hotel la care am stat vreodată.

Ne îndreptăm spre Antwerp. Dar oare chiar acolo o să ajungem?


One response to “Amsterdam

  • ghiana

    iete ca ajunseram si aici, aici vazut , placut, nu fost la femei ca nu avut ungur, dar vizitat piete de flori, muzeul cu figurine de ceara(cah),muzeul diamantelor- stay calm, nu cumparat si nu furat nimic si alte obiective mai artistice , canale, canale, canale, terase pe canale, berarii, cafenele, experiente asemanatoare cu cuplul bere+ barca (si io unde ma…..acum!), dar la Utrecht. Placut mult fost de 4 ori – e cine e invidios acum?
    Oricum povestea ta este savuroasa si scrisul de poveste, tot inainte.

Baga şi tu!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: