Monthly Archives: August 2012

Adevărata vacanţă din adevăratul an 2012

Exact acum o săptămână era ultima zi din cel de al doilea concediu de anul ăsta, şi aşa că o să vă scriu despre experienţa asta.

Vara asta, într-o singură lună, am vizitat mai multe ţări decât am vizitat în cei 26 de ani de până acum. Prima vacanţă a fost în balcani: Serbia, Croaţia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Bulgaria (ultimele două doar pentru tranzit).

Ei bine, după acest concediu, omul pe care îl iubesc a venit pe nepusă masă, m-a luat pe sus şi mi-a oferit un concediu aşa cum trebuie să fie: locuri mişto cu omul mişto. Şi, şi cu încărcător de iphone în maşină :). Traseul stabilit: Budapesta, Praga, Amsterdam, Brugge, Dunkerque, Londra. Cu înţelegerea (facută din degetele mici de la mâini) să nu ne certăm, am pornit la drum.

Cum socoteala de acasă, nu se potriveşte cu aia din târg, au existat ceva fricţiuni, dar le voi îngropa, aşa cum am îngropat securea războiului în aeroportul din Londra, şi vă voi povesti numai highlighturile. Nu, nu mi-am descoperit latura umană şi creştină, ci, pur şi simplu, ungurul mă are cu ceva la mână 🙂

Aventura a început din Bucureşti şi prima oprire a fost în oraşul de suflet al Scârbettei, oraş care a devenit al dracului de comercial, deci, iată-ne la 11 noaptea rupând bookingul în două. TOATĂ Sighişoara e ocupată. La fel şi împrejurimile. Nu, nu era weekendul cu festivalul. Well, îmi iau cizmele de călărie asa cum le-am adus, adică nefolosite, şi plecăm mai departe. Ne-am oprit undeva între Gilău şi Cluj, unde ne-a răsărit un super-hotel în cale, in the middle of fuckin’ nowhere. Cu un mix de naughtiness şi religiozitate, reprezentate de duşul cu pereţi de sticlă aşezat în cameră, nu în baie şi, respectiv, Biblia de pe noptieră, Fusion e un hotel foarte mişto. În parcarea hotelului tronează un Lamborghini nu ştiu cum, care cică face cam un milion de euro. Maşina asta şi încă 2 din parcare au numarul CZR. Presupunem că pe sefu’ la tot hotelul îl cheama Cezar. Şi, după locul în care a parcat, înţelegem că nu a fost foarte norocos. Vorba ungurului, care după ce a dormit o noapte cu Biblia în dreptul capului a devenit foarte spiritual: Dumnezeu dă şi Dumnezeu ia.

Aflati mai multe din aventurile partenerilor Ştefazărieni în episoadele care urmează. Next Ungaria şi o firmitură de Slovacia.

PS: iată-l pe Cezar, posesorul unui Lamborghini şi al unui handicap


Bărbatul „gata! pe asta o mut!

Pentru că mi-am luat singură leapşa de la Otravă, care a scris despre fetele care cred că toţi bărbaţii le vor, astăzi o să vă vorbesc despre fuckerul mioritic.

E acel bărbat care arată below average, cu creierul cât nuca sau, mai bine zis, cât pruna (ca să fie netedă), care câştigă prostuţ şi pe care nici măcar umorul nu îl scoate. E acela pe care eu nu l-aş mute nici foartă. Cu toate astea, el se crede un Adonis. Dacă îi zâmbeşte o femela pe stradă exclamă ca un prepuber neînceput: „ai vazut mă?, ai vazut?, fata vrea!”. Desigur, pentru că de la zâmbit la mutut e doar un singur pas.

Daca îi scrie o femelă pe mess/facebook/whatsapp „Bună! Ce faci?” o să-ţi spună fără dubiu: „Gata! Pe asta o mut!” sau „e topită, stai liniştită, păpusă că te rezolv”

Stadiul 3, în ordinea descrescătoare a gravităţii e ăla cu ieşitul la cafea. Ţi-a zis una că vrea să beţi o cafea împreună? E clar. Femeia te vrea. Cred că o să vină direct fără chiloţi pe ea şi poate poţi să o rezolvi chiar în timp ce plătiţi la casa la Starbucks.

Ce s-a întâmplat cu the pure old fashioned get together? Daca mi-aş pune-o sau dacă doar mi-ar trece prin cap să mi-o pun cu toţi bărbaţii cu care mă văd la cafea, Scârbette ar fi Târfette sau chiar Curvette 🙂

Mai mult, am înţeles că până şi oamenii urâţi şi-o pun, că găsesc ei pe cineva, că pentru fiecare cineva se găseşte un cineva care să-l placă/iubească, dar de aici până la a crede că eşti fuckerulabsolut când eu nu te-aş fuckeri absolut deloc, e o distanţă. Hai să o păstrăm!