Monthly Archives: Aprilie 2012

Cum mi-am petrecut sfârşitul lunii

Pentru că acest 1 pică cumva nefiresc anul ăsta, am rămas în Bucureşti. Judecând după mulţimea de prieteni care îşi anunţau plecările prin Vămi, am crezut că o să rămân proasta satului. Ei bine nu, au mai fost şi alţii 🙂 . Totuşi, judecând după imaginile de la ştiri de prin Mamaia şi Vama Vece, mă întreb şi eu cum făceam pe vremuri “e, cine-i prostu’ acu’?” . La Mamaia, la bogaţi, vezi cururi goale care se mişcă viguros, libidinoşi cu bani care bălesc oleacă lângă ele şi după aia le iau pă cameră. Săracii o ard la bumţi pe plaje.

În Vamă e the same ol’ shit cu amestecu’ de oameni. Ăia puri şi nostalgici care se plâng că le-au pângărit cocalarii locul pierzaniei. Nişte tinere alcoolizate bine trimit salutări părinţilor prin intermediul televiziunii. Nu mai e ca pe vremuri cu vederile. Fetele oricum de-abia mai reuşesc să articuleze, vă daţi seama ce ar fi ieşit la scris.

Aşadar Bucureştiul a fost primitor. Ziua 1: După-amiază în Cişmigiu cu apă de la cişmea – după ani de zile în care nu am mai pus gura decât pe apă îmbuteliată. Seară în CV-ul deloc liber. Un mesaj în miez de noapte despre care aflu abia a doua zi că era o despre un mers la mare. Ziua 2: Prânz cu limonadă cu rodie la Verona. Zâmbete într-un pahar. Şi un miez de noapte frumos. Toate cu oameni frumoşi.

Poate să vină şi începutul lunii acum. Am înţeles că hipsterimea rămasă în Bucureşti o să-l petreacă la picnic în curtea Palatului Mogoşoaia. Mainstreamul nu ştiu ce o să facă.

Voi cum v-aţi petrecut sfârşitul lunii?

Vă pupă Scârbetta!


Guvernul a căzut. Trăiască Guvernul!

Toată ziua a vuit facebookul, televiziunile de ştiri aveau pe burtieră – cum zice colegul BeCe – chestii legate de moţiune. Moţiune, moţiune, dar pentru ce? Nu m-a mai interesat. Mi s-a părut că o să fie iar o l@bă tristă, ca să îşi mai fâţâie ăştia curu’ pe la televizor. La un moment dat am prins o chestie că plângea una plăcintă. M-am gândit eu că o fi copt-o cineva prea mult. Şi acum şoc şi aproape groază! Cică a căzut MRU. Bre, staţi aşa, păi de ce n-aţi zis şi voi ca oamenii?

Mie îmi pare rău de individ. Mi s-a părut că, pentru prima oară, un tocilar (şi nu un smecheraş) ajunge într-o funcţie importantă şi mi se părea în regulă să existe exemplul ăsta pentru bieţii adolescenţi cu coşuri şi cu ochelari. În plus, de sub ochelarii ăia ai lui se mişcau necontenit doi ochi mereu vigilenţi. E drept că era obositor să te uiţi mai mult de un minut la el, dar totuşi, vă daţi seama ce privire panoramică are?

Aşa că, sayonara MRU! Acum poţi să-ţi odihneşti ochii oleacă.

Mă întreb care-i următorul şi cât o să îl ţină, că se pare că suntem al naibii de stabili din punctul ăsta de vedere.


De la White Sensation la Mărgineanu

Următorul eveniment pe care l-a attendat Scârbetta după senzaţiile albe, a fost concertul “rapsodului” Mărgineanu. M-am dus acolo fără aşteptări şi asta a făcut ca surpriza să fie şi mai mare. Am găsit un public pestriţ. Am văzut manelişti, dar şi cucoane de 50+, tineri corporatişti bine îmbrăcaţi, dar şi cartierişti.

Sala-i plină. Se stinge lumina cu totul. Oamenii intră pe scenă cu lanternele. Se aprind reflectoarele şi…ce să vezi?, la microfon e the woman beater, Florin Chilian. Ne cântă “Zece”. O avea omul ăsta păcatele lui, dar are câteva melodii care te fac să îi uiţi lipsurile. Undeva pe sfârşitul melodiei i se alătură şi Mărgineanu. Gata! Omul s-a reunit cu trupa lui şi astfel s-a restabilit ordinea în Univers.

Mărgineanu e un tip simpatic. Din gesturi pare uşor timid. S-a îmbracat simplu în blugi şi tricou alb. Nu ţoala-l face pe el special. După ce deschide gura îţi dai seama de ce nu are nevoie de mai mult sclipici. Vocea îi mai alunecă din când în când, da’ asta face parte din farmecul lui. Are un timbru pe care îl recunoşti uşor şi marele avantaj e că şi-a găsit exact piesele pe care vocea-i sună cel mai bine. Se vede asta când mai apare câte un invitat şi cântă împreună piesele ăluia. Bleah!

În scurt timp, atenţia se mută de pe Mărgineanu pe alţi doi oameni de pe scenă: tipul de la vioară, Cristi Horia (zis şi “Vioară”) care cântă genial! Şi tipul de la percuţie, Nicu something, care după ce a lovit frenetic în tobele lui, a bătut şi-un step, a cântat şi cu vocea, şi a mai ars şi o melodie din linguri. Nu ai cum să nu te întrebi de ce nu e el actorul principal într-un show propriu. După cum a fost prezentat de Mărgineanu, tipul e şi un fel de idolu’ la femei, deci cred că ar putea fi marketat sub sloganul “bat şi … ca maşina de cusut”.

Una peste alta, concertul a fost bun. Piesele au curs frumos şi entertainmentul asigurat de Bobonete şi Mihai Rait a făcut-o pe Scârbettă să râdă ca tuta.

Şi acum, cu dedicaţie pentru toţi cititorii mei:

PS: în seara asta trebuia să attendez o petrecere despre care mi-ar fi plăcut tare să vă povestesc, doar că, speriată de scenariile apocaliptice legate de vâj, m-am baricadat în bârlog.

Vă pupă Scârbetta!


Google, acest Radio Erevan al netului

Aşa cum v-am promis, o să scriu despre căutările pe care le-au dat oamenii pe google şi care i-au adus la mine în curte.

Stela şi Arşinel sunt vedetele acestei săptămâni. Să mai zică cineva că nu sunt încă în vogă.

La mică distanţă şi cu potenţial de creştere, se află „poze white sensation bucureşti”

Chiar şi după Paşte, oamenii au continuat să caute „poze pasti” – probabil nu vor să mai fie prinşi pe picior greşit la anul.

Scârbette se pare că e un site beţivi-fiendly din moment ce oamenii caută, şi se pare că şi găsesc, „poze beţivi” saaaaau „bună dimineaţa beţivilor”

Costică a avut dreptate când a spus că căutarea legată de oo era perversă şi nu în legătură cu Paştele, pentru că din nou, cineva caută după eveniment „poze cu oo”. De asemenea, a avut dreptate şi cu riguroşii gramaticii, pentru că cineva caută „nu fi sau nu fii”

Şi acum, ca să vă dezvălui ce m-a determinat cu adevărat să fac această rubrică, vi-l prezint pe domnul care a căutat „femei care se pupă pe cur”. Pentru el, dar şi pentru voi, o dedicaţie:

Bănuiesc că cam aşa trebuie să fie treaba.

Vă pupă Scârbetta! (nu, nu pe cur)


Senzaţii hAlbe

Graţie generozităţii unui om de bine, Scârbetta a primit două invitaţii la White Sensation. Şi pentru că, desigur, am blog şi nu mai sunt o muritoare de rând, invitaţiile erau la VIP.

Iată-mă, deci înţolită la poarta pentru favorizaţii sorţii. Dacă te uiţi în jur la această mini coadă, vezi nişte burtoşi care par panamezi, nişte filipineze, şi încă nişte grasuţi cu nişte prăjini cărora sigur le-a îngheţat curu’ în fustiţele care abia reuşesc să-l acopere. Se stă pe loc, când ajung mai în faţă, văd şi de ce. Pe lângă hostese, sunt vreo 3 tăntici la intrare, bătrânele şi cu atitudine de funcţionare la stat. Dacă aici vorbesc nazistele astea aşa, înseamnă că pe ăia de la ieftin i-au violat în fund.

Intrăm în cele din urmă. M-a enervat asta cu hainele albe. Cine are haine albe mişto? Alb îţi iei doar dacă eşti manelist sau brutar. Până şi doctorii s-au prins de asta şi au trecut pe verde. De aproape, toţi erau îmbrăcaţi urât (mai puţin a certain someone pe care curge stilul în fiecare secundă). Peste tot tricouri din alea sintetice fără o mânecă, scrisuri argintii, cămăşi de cocalari. Erau şi nişte tăntici venite în compleuri de nuntă. Am văzut pantaloni cu gaurele luaţi, cel mai probabil, din mall-ul roşu. De departe, în schimb, se schimba cu totul treaba! Mulţimea de omuleţi extaziaţi şi uniformizaţi arăta cu adevarat mişto.

La VIP era tristeţe mare. Burtoşii îşi odihneau burţile. Câţiva libidinoşi erau puşi pe gacicăreală şi femelele erau fie înţepate din astea care nu se mişcă pe muzică (ca să conserve energia) fie nişte bătrânici. Aşa că am coborât un nivel (cu precizarea că o să urcăm să facem pipi la bogaţi, să nu ne înghesuim cu plebea) la „deluxe”, unde lumea era mai dezgheţată. Cred că distracţia cea mare a fost de fapt jos de tot, la săraci, dar la un moment dat se aglomerase atât de tare încât am preferat să rămân comodă şi cu spaţiu de manevră la etaj. Aşa că m-am pus pe dans. Mi-au plăcut băieţii noştri Greeg & Onuc. Mi-au plăcut şi băieţii lor. Au fost neaşteptat de mişto pentru mine.

Prima vizită la WC. Intru, rezolv treaba, mă duc la chiuvetă, îmi pun săpun în palmă şi… surpriză! Nu curge apa. O vipă e aplecată la un robinet de sub chiuvetă. Se ridică şi îmi spune: nu mai curge nici aici, nu trebuia să te mai dai cu săpun. WOW! Thanks for the insight! Ies şi mă duc la bărbaţi să scap de săpun (nu, nu să scap săpunul). La chiuvete nu curge, dar eu ştiu deja că trebuie să fie un robinet dedesubt. Îl găsesc şi să vezi debit tată. Când mă aflam în culme fericirii, aud un „heeeey!” mă întorc şi era el, Adonis îmbrăcat în alb. Răspund firesc cu „hehehey”. Tipu’ era un olandez din staff. Îmi zice că nu e în regulă să folosesc WC ul bărbaţilor, dar că pentru curaj îmi face un cadou… şi scoate un jeton de 100 de ron din buzunar. Mamăăăăăăă! Oare câte jetoane primeam dacă făceam pipi la pişoar! Deci am băut pă jetonul olandezului care mi-a povestit de prietena lui. Deci mai există şi bogaţi şi cinstiţi.

A doua vizită la veceu nu a mai fost atât de happy, pentru că am descoperit că şi vipi fac pipi. Am stat aproximativ 30 de minute la coadă. Cumva era firesc ca femelele alea să facă cistită.

Deci am venit, am dansat, am băut, m-am uşurat şi am plecat. Practic, a fost frumos!

Vă pun şi câteva poze. La ultima m-am uitat de dimineaţă ca în Hangover.

Vă pupă Scârbetta!


Urătură

Nicolaie, colega mea de birou, m-a anunţat că vrea să o las să scrie şi ea pe blog. Cum am zis că primesc gueşti, am hotărât să o las chiar şi pe ea să scrie. Rezultatul? Un text în care vorbeşte apologetic despre Scârbettă.

„Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la scarba asta de se sarbatoreste azi, ma ia, vorba colegei cu nume de condiment, cu “un carusel de emotii”. Ba i-as pune piedica pe scari (mai ales in zilele in care poarta tocuri, desigur, ca sa nu mai faca zgomot), ba as pupa-o (dar nu o pup, ca i se ia, domnle, fondul de ten / blush-ul). Calea de mijloc ar fi sa o strang de gat incantand tampenia aia de gandire pozitiva: “Teiubescteiertiarta-masituitimultumesc”. Dar cui ii plac mijloacele?

Satana asta a reusit in aproape 3 saptamani ceea ce de obicei rezulta intr-un an (de stagiu militar): am zis atunci “Am sa ma-ntorc barbat!”. Si m-am intors. CNP-ul meu incepe tot cu “2”, dar am un certificat de stagiu militar satisfacut.

Da, e o fiinta ingrozitoare. Dar stiti efectul de Puss In Boots, cand ti se inmoaie sufletul cand vezi ochisorii cei mare si rotunzi si umezi? Ei, ea nici nu are nevoie sa-si rotunjeasca ochii. Trebuie doar sa-si retracteze cornitele alea. Cumva, de-mi este permis paradoxul, e o fiinta ingrozitoare adorabila.

Cum se sperie ea seara, cum isi duce ea singura sticluta de apa ca o femeie independenta, cum are ea capacitati de superdetectiv si-si gaseste micimea aia negricioasa de suflet si si-l deschide! Cum zice ea “nu sunt maimutica ta, da?” si apoi repeta faza! Cum imparte ea cu aurolacii cei saraci (adica eu)! Si cum iti vine sa canti “The World Is Not Enough” (for her malice) si te intrebi cum incape in cele 45 kile (calitative!).

Sa-i urezi Satanei “La multi ani!” pare in acelasi timp si redundant si masochist. “Cine a mai vazut drac muritor” e una, dar vorbim aici de managerul din infern pana la urma. Apoi, cand ii urezi asta, e clar ca iti doresti sa stea raul langa tine muuulti ani. Dar na, se stie, brailenii sunt redundanti si masochisti! La multi ani, Satana draga!”

PS: Mie mi-a umezit ochii. Desigur, asta poate să fie şi din cauza focului de aici 🙂

Vă pupă Scărbetta!


De ce îl minte Stela pe Arşinel în reclama de la Catena?

Precizare: acestă postare nu se vrea a fi jignitoare la adresa celor doi actori. E o nelămurire legată de mesajul acestui spot şi de ipostaza (penibilă) în care sunt puse personajele lui.

Mă tot gândesc la asta şi cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai pierdută mă simt. Să vă zic pe scurt care e treaba: Arşinel e la Catena, o sună pe Stela şi îi povesteşte de nişte oferte sau ceva şi la un  moment dat o întreabă unde e. Stela îi răspunde prompt ca o vulpe bătrână specialistă în arta înşelăciunii că e la “coifeur”, deşi şi ea o ardea tot pe la Catena.

De ce nu a putut să recunoască că e la Catena? Ce o oprea? Oare se dusese la farmacie să-şi ia tampoane şi pe Arşinel l-a minţit că e la menopauză de vreo 30 de ani. Oare îşi lua laxative şi Arşinel ştia că se descurcă doar cu Activia? Sau, dimpotrivă, poate îşi lua furazolidon şi normal, cum să îi zică lu Arşinel “mă cac pe mine”, era normal să mute centrul atenţiei spre cap (nu că ar fi foarte uşor să îţi pui atenţia pe altceva decât pe capul veşnic roşu şi tapat al Stelei)

Poate îşi lua anticoncepţionale şi lu’ Arşinel i-a promis că vor încerca să procreeze. Sau, pentru că Arşinel nu i se părea suficient de matur, îl înşeală cu unul mai bătrân şi s-a dus la Catena pentru ceva stimulente, vorba lui Nico: „o pastilă de iubire vă rooooog”

Vă rog, spuneţi-mi şi variantele voastre că poate reuşesc să mă lămuresc!


Cred că i-am găsit pe oamenii care trimiteau întrebări la Bravo pe vremuri

Am început să am cititori agăţaţi de pe google. Iar WordPress-ul e atât de bun încât îmi spune ce au căutat oamenii când au dat peste blogul meu.

Ei bine, postarea cu ouăle de Paşte a fost de un real succes. Oamenii au căutat: “poze artistice cu oua ( in iarba)”, “poze pasti”, “poze pasti 2012”- înţelegeţi cât este de important să nu fie din colecţia de anul trecut, “poze pentru paste si lumanari”, “poze cu mesaj de paste de paste” – deci nu din alea de paste de craciun. “adauga poza la urechi de iepure” – deci cum?!? “vine pastele” – şi ce? Şi cel cu cea mai existenţială întrebare şi al cărei răspuns îl căuta (unde altundeva decât) pe google este “ce trebuie sa simti cand vine pastele”. Parcă îl şi vezi pe ăsta în faţa monitorului. Dacă e băiat sigur a căutat pe google după ce a dat prima l@bă să vadă dacă înseamnă că nu mai e virgin. Şi dacă e fată sigur a pus întrebarea „cum ştiu dacă am avut orgasm?”

Au existat şi câţiva supăraţi pe viaţă care au căutat: “nu mai suport oamenii” şi “se pisa in drum”

O fată care a trecut probabil printr-o experientă nasoală, caută: “fii desteapta”. Probabil într-un dialog ea cu ea, tipa îşi repetă ce a găsit în urma căutărilor. Cel mai probabil slogane din astea proaste: „fii deşteaptă! economiseşte!” sau „fii deşteaptă! slăbeşte inteligent!” sau chintesenţă „fii deşteaptă! învaţă-i pe ceilalţi să te respecte!”

O altă postare de succes a fost cea cu spotul de la Bucovina. Şi aici oamenii s-au înghesuit să caute ba cine a făcut spotul, ba care e apa cu gust de rugină, ba care e apa cu dalai lama.

Vă mulţumesc şi pentru trafic şi pentru entertainment!

Vă pupă Scârbetta!

PS: dacă oamenii mă vor căuta în continuare, voi face o rubrică permanentă în care să vă povestesc despre frazele lor pline de conţinut


No more drama in my life

Pentru că nu sunt doar hateriţă, sunt şi loveriţă uneori, vă dau ceva ce-mi place.

Prima oară când am văzut spotul ăsta, am zis „ce idee tare!”, dar m-am gândit că n-a avut reach prea mare. Silly me. Nu i-am văzut potenţialul de viralizare. Clipul are peste 4 milioane de vizualizări în mai puţin de 24 de ore. Asta e enorm! Felicitări oamenilor care l-au gândit.

Nu pot să nu mă întreb cum ar fi reacţionat românii la o treabă de genul ăsta.


Taguiţi-mă într-o poză cu oo

Vine Paştele şi simt că trebuie să intru în atmosferă. Cum lu’ Facebook nu îi scapă nici un fel de eveniment, deja au început să circule poze kitschoase cu Iisuşi roz şi bleu, iepuri în iarbă, lumânări şi celebrele coşuri cu ouă. Ele nu apar întotdeauna în stare pură. Există artişti care mixează aceşti markeri identitari ai Paştelui şi aşa ajungem să găsim: Iisuşii cu iepuri, ouă în iarbă şi, desigur, iepurii cu ouă sau iepuri cu lumânări (la nas).

La supermarketul de lângă casă au montat o mulţime de rafturi noi cu produse strălucioase şi nu mai ai loc să mergi ca omul. Nu contează. Ei ştiu că vine tot neamul creştin să umple maţul şi trebuie să fie pregătiţi pentru asalt.

Desigur, aştept să îmi daţi şi celebrele mesaje cu referire la: masă îmbelşugată, lumină, pace, bucurie. Care bucurie? Şi la voi să fie!

Hai, să fim sănătoşi!

Vă pupă Scârbetta!